3860...Ci în pauza dinainte de a nu mai fi

  Liberi cu adevărat am vrea fiecare să fim și nu catadicsim niciodată cît am căuta. De nu ne orientează EL și îndreptarea pretinsă de SUS nouă și încă ne dibuită. Ferm și clar defel, nu ne învrednicim în ruptul capului nu ni-i la îndemînă. N-o vedem, ni-i ascunsă încă o vreme, ce nu ni-i nici aproximativ măcar deslușită. Nu că mai e timp, nu e, dar fiind așa înapoiați, din toate punctele de vedere ale CER-ului.
  Nu ne dă prioritatea acestor cunoștințe pînă nu ne dovedim apți de a fi cum ni se tot cere. De ceva vreme, de cînd o venit ultima oară pe la noi și nu numai, ci și din vechime. De vă mai aduceți aminte, cu luare aminte adoptate firesc azi, nu anapoda că-i irosire. De timp și spațiu ca și de materia îndărătnică a vieții neîmplinite de ce oare?!
  Și ne simțim oprimați, nu atunci cînd ne apasă neputința de a fi ceva, ci în pauza dinainte de nu mai fi.

3781...Pricepînd rostul nostru

  Cum să fim liberi de nu știm ce-i cu noi de cînd lumea, neîndrumați, nu ne lăsăm de fapt îndrumați. Ci încăpăținați, incertitudinea-i dominanta vieții, văzînd consecințele, bîjbîiala. Fără EL, inconștienți de ceea ce-i firesc în viața, anapoda după meschine interese. Naive porniri spre nicăieri, imorali, incorecți de așa nedreptate între noi și-n natură.
  Într-adevăr nu mai sîntem liberi cînd urmăm calea SA, îndrumați firesc, ne croim o existență nouă. În aflări cunoscînd lumea, universul mic și mare și ce nici nu bănuim. Dar cu bun-simț între oameni de bine cu dreptate și-n urma dorințelor SALE. Vizavi de noi oameni, creația LUI, ca și întreg Pămîntul și mediul înconjurător, de aici și de oriunde.
  Nu supuși, sclavi, ci-ntr-o conlucrare benefică oricui și SUS și jos, pricepînd rostul nostru.

3756...Dezmeticiri a începe construirea lumii corecte

  E riscantă libertatea pe Pămînt în așa lume, unde nu știm ce-i cu noi. Nu mai sîntem și nici nu am fost cu totul liberi ci avem constrîngeri bune de SUS, dar nu le mai știm. Nici nu le-am știut, că vremea lor e alta, sub aflarea SA cu adevărat cum trebuie. Și nu am avut răbdarea necesară dată odinioară și EL sătul de noi ne-o alungat.
  De la EL și-n derivă încă am ajuns aci, azi cum sîntem incomplet conștienți de EL și noi. Și parțialitatea asta-i dăunătoare că nu ne dă voie la Adevărul SĂU și cu noi pe aproape. Afîndu-ne menirea în cursuri de urmat cu toții înspre o devenire necunoscută. Cursuri ce CER-ul ni le va preda cînd vremea va permite încuviințarea SA asupra noastră.
  Dezmeticiți a începe construirea lumii corecte cu coborîri din zări de SUS în aflare.

2580.Neputincioși în fața îndreptării între oameni

  E grav că se permite nedreptății să învețe nedreptatea și pe alții, ce poate de ar fi liberi. Să n-o cunoască, poate ar fi îndrumați corect neratîndu-și viața ca majoritatea fără EL și neputincioși în fața îndreptării între oameni. Nedrepții își dau seama de părăsirea sub care viețuiesc, din partea LUI și totuși nu se îndreaptă, plătind.
  Deconectarea chimică a inșilor de la viața asta stearpă de spiritualitate și conectarea. Într-un fel nedemn, perfid prin halucinogene la o trăire fals-spirituală, mai mult o ducere de nas. Și conlucrare în a fi dependent de o practică dăunătoare și sănătății. Deci spiritualitatea adevărată în EL, se află doar cu EL, contactîndu-L cînd poți pregătit să fii.
  Că EL E Temelia vieții noastre pe Pămînt și a Universului, ce-l aproximăm încă. Și altele la care nu avem acces, limitați fiind de neputința de a fi cum ne dorește EL să-I fim.

2027.Nu ni-i disponibil încă și nu știu cînd va fi?

   Adevărul ne face liberi, dar cine-l știe? Doar EL, că noi o batem pe loc  de cînd sîntem. Și nu aflăm decît fărîmituri, din cînd în cînd și mare brînză nu facem, mă refer la EL. Adevărul LUI și al nostru în legătură cu EL și Pămîntul și universul, etc. Nu ni-i disponibil încă și nu știu cînd va fi? Deocamdată sîntem nedrepți și fără EL și bine prin lume și ne vrea schimbarea, ce n-o dibuim încă defel.
   Că ne considerăm liberi la rele și urîte vorbe și fapte, se poate și consecințele. Le simțim, fără să ne vie mintea la loc, cu necazuri și moartea, neînțelegîndu-ne rostul în lume.
    Nu vrem să-L știm, ne sustragem voinței LUI de a ne îndrepta, ni-I indiferent. ÎL ignorăm cam dintotdeauna și acuma în continuare la fel, chiar de plătim. Noi și ai noștri, nu ne sinchisim, că nu-i un interes corect față de noi înșine și viață, EL și Pămînt.
   Cînd va veni vremea, nimic nu va conta decît să ne îndeplinim menirea dată de SUS. Așa de altfel vom fi și ne vom comporta ca atare, cred fără tăgadă înspre țelul . Ce încă nu-l știm, dar atunci ni se va dezvălui cu timpul, schimbîndu-ne.

1618.De-L mai și știi corect, om eșți

   Sîntem liberi să ne găsim calea, nu ne strunește nimeni, ci doar cînd sîntem la începutul vieții. Să avem îndrumători responsabili, cu frică de Dumnezeu, moralizați înspre bine. Că de altfel e degeaba trăirea vieți, n-o vom pricepe corect, și-o vom rata. Neîndrumați cum trebuie, ne va părăsi, după un timp oarecare de așteptări. Și-n suferințe o putem sfîrși nemulțumiți.
   Lupta cu nerușinarea, cu nedreptatea, nu-i simplă, trebuie tărie, curaj. S-o rupi și prin drastice atitudini și fapte, trecînd de partea adevărului și dreptății. Cu bunul-simț în tine mereu cu bine și de-L mai și știi corect, om ești. Și să te menții îți va fi dificil, că încercările-s multe și EL te vrea cum trebuie.
   Existența va fi alta în bine și utilă ție și a lor tăi, conlucrînd continuu cum îți va transmite. Nu că-ți va fi viața rai, dar față de nedrepți incomparabilă, e de muncă  încă. Pînă cînd vom izbîndi cu toții cum vrea EL și noi încă inconștienți pînă ne vom îndrepta.
   Nu-L pot duce nedrepții defel, se înșeală amarnic și părăsiți ne părăsesc cu coada între picioare. Degeaba încearcă verzi și uscate, nedrepte toate, că-s fără EL. Nu-i Baza în societate și fără EA nu știm la ce ne raporta, nedreptatea e dărîmătoare. Și ajungem cu ea la fundul sacului răbdării SALE, și ne pierdem firul vieții.
   EL E totul în lume și fără EL nimic nu facem, orice am încerca. Prostii să nu facem deloc că-s mai distrugătoare ca răutățile, cu toate că nu par. Greșeli să nu-I pricinuim de frică, în cea mai mare parte, șiindu-L așa. Că din respect încă poate nu sîntem așa de buni în fața SA. Și nici copii, naivi în bine mereu, ori sfinți, tot nu sîntem.
   Să ne dovedim omenia și prin încrederea în oameni, înălțîndu-ne și pe ei cu noi odată. Să rezonăm cu frumosul, binele și utilul mereu, căutîndu-L cu interes în toate.

1559.Va conta doar victoria

   Feriți-vă de nedrepți și subtilitățile lor urîte și rele, să nu le cădeți în capcanele întinse vouă. Mai bine-i ocoliți și nu colaborați cu ei, să nu vă molipsească de nedreptate. Că-i greu de existat atunci, părăsiți fiind de EL în pedepse.
   Adevărul și îndreptarea ne fac liberi în fața nostră însăși, în primul rînd. Nu ne vom mai confrunta cu îndoiala ce ne-o tot bagă în față subconștientul cînd nu sîntem cum trebuie. Sîntem ușori și liberi și putem afla și cum e cu EL și Adevărul SĂU, Baza vieții pe Pămînt.
   În lupta cu ce avem de făcut în viață, că-i o luptă continuă, să fim fermi. Și să știm că va conta doar victoria, nu doar participarea la efort. Că toate de vrei îți sînt îngăduite dar folositoare doar unele în bine și util. Dreptatea e necesară ca să nu fie dezordine în lume și să dispară.
   EL face nenumărate încercări de îndreptare a lor SĂI, din vechime la zi, cum trebuie. Și prin diverse metode de recuperare, subtile, spirituale și omenești prin diverși interpuși. În cazuri cunoscute acum nu-I reușește, cine știe cînd va fi altfel?
    Sînt unii care-s în două luntri, și cu nedreptate și cu adevărul, oscilînd, ceea ce-L supără. Iar în privința lui Satana, am mai zis, e SUS în CER, alăturea de Preaînaltul și-L slujește. Că nedrepții nu-l urmează pe Arsenie Boca ce le zicea că azi e mai de folos VT decît NT. În nedreptatea asta așa instalată și fără sorți de îndreptare cu NT, ci doar cu VT.
   EL E Creatorul și Progamatorul și Motorul a tot ce știm și încă nu cunoaștem și presupunem doar. Ce are de gînd? Totul e programat încă de la facere. Și mai avem pași în îndreptarea cerută de Însuși EL, chiar aici pe la noi(1935). Să ne îndepărtăm de zgomotul de fond nedrept ce-i peste tot și ne dărîmă. Să căutăm să ne reconstruim pe Baze noi ce-L cunosc doar pe EL.
   Îndreptarea presupune că vom avea dreptate mereu, oricînd și-n fața părăsitului și la necaz fiind. Că EL ne așteaptă să-L cunoaștem pe îndelete doar să merităm.

1500.Chiar şi-n secret

   Liberi sîntem să ne riscăm existenaţa, călcînd în stăchinile nedreptăţii fără EL şi imoralităţii, ce-i la noi mereu. Ăsta-i riscul că nu-L ştim şi aiurea-n viaţă hoinărim, fără un ţel corect ci-n nedrepte porniri străine LUI şi nouă.
   Vine timpul, doar EL ştie. Cînd voi învăţaţi veţi sui la EL închipuit corect, cu mofturi ioc şi învăţînd ce habar nu aveţi încă. Să coborîţi în plai de dor de Dînsul şi să vă deşărtaţi corect noua aflare a SA, pentru întreaga suflare.
   Şi-ncet cu timpul, nimic ce va urma nu-i grabă, ne vom da la cale şi tot aşa şi teroarea suferinţelor şi nevoilor plecată va fi de pe aicea. Dar şi noi treburi vom afla întru altă lume mai a SA, ce n-o întrezărim încă aşa. Încă acum ne văităm şi nu-L dibuim bine, încîlciţi în necunoaşterea şi îndreptarea nevoită între noi. Cerîndu-I LUI ajutor dar încă nu cum trebuie, cu aplecare sinceră înspre EL ci îndreptaţi încă formal, irosind încă timp.
   Irosim timp din cunoaştere corectă şi neîndreptaţi cu frică-n noi de nevoi şi sfîrşit grăbit, rateu uman. De ce ne mai naştem cu aşa speranţe în faţă, de ni-i teama aşa aproape, molipsitoare de ne termină năzuiţa. Gata cu mult înainte de a ne dezmetici, sîntem înglodaţi în datorii nedrepte LUI şi nouă. Şi existenţa amanet strîmb, nesigur de îndreptare sîntem.
   Privirea senină să ne fie, cu interes scrutînd amarul, doar aflăm nu îndurare pînă nu ne îndreptăm, ci altă cale de salvare. Asta şi EL ne cere să-L mulţumim cît putem de concret, chiar şi-n secret, doar cu priinţă clară. În societate cu bun-simţ curat şi indignat că nu-L ştim încă întrămat în noi cum ni se cere de Împărat.
   Trupul ni-i curat de ochii ne sînt luminaţi de speranţa în EL şi îndreptaţi cum ne cere de aproape un veac. Neascultîndu-L cum ne vrea, s-o pitit undeva în CER de un albastru infinit şi ne priveşte aşteptînd a  ne veni mintea. Fiecare neminţit de nedrepţi şi mişei să ne căutăm calea SA, în morală clară şi ferm dreaptă şi binele întruna.

1354.Viaţa curge şi aşa

   Sînt între noi spirite tari, oameni deosebiţi, chiar ne ştiuţi îşi duc o existenţă demnă, liberi de constrîngerile nedrepte-n lume. Ca să poţi fi demn şi tare în înfăptuiri dificile e bine să te întăreşti prin ziceri mai populare, ce te îmbărbătează  la o adică, să nu te pierzi cu firea. Ş-o înjurătură-şi are rolul ei cînd se impun oarece hotărîri greu de luat în situaţii limită.
   Ne dăm seama în timp că EL nu poate fi dus de nas, şi că trebuie să I ne supunem, de vrem ori nu. Că- I peste noi cei vii şi nu prea cutezăm a-L contra, chiar de nu-L prea ştim, frica păzeşte bostănăria. Mai e de lucru cu noi înspre îndreptarea şi aflarea SA corectă în lume. Să vorbim cînd avem ceva bun şi util de spus, că se adevereşte zicerea : a vorbi ori a tăcea e totuna cu a trăi ori a muri.
   Nedreptatea de mult e în lume şi minţind, ascunzînd adevărul, dreptatea nu se poate înfăptui deplină. Nu toate adevărurile îs ascunse de tirania nedreptăţii ci doar cel ce-o poate dărîma foarte uşor, de-i aflat. Mizerabila condiţie unană ne vine a o depăşi oricum, doar s-o depăşim prin orice fel de efort, ce nu-i destul de nu reuşim.
   Contre că ne tragem din maimuţă, care la rîndul ei tot creaţia SA îi, deci cădem tot în picioare şi EL e singurul Responsabil de noi vii de pe Pămîntul SĂU. Să ne trăim existenţa cu cît de puţin dar entuziast, ca nu care cumva să fie un semn al pierzaniei, al rateului. E un semn de minune comportarea cu bun-simţ între noi, întrajutorarea să nu lipsească şi vorbindu-ne cu atenţie şi să nu jignim.
   Să căutăm a da de la noi în cîte împrejurări se cade a fi, cum de multe ori nu am fost. Să nu mai zicem că nu putem mai mult, cînd totuşi putem. Să nu ne limităm a face numai binele evitînd răul, ci să ne depăşim cînd nu-i chiar aşa greu. Adică ce ne încurcă de-L abordăm, ca o încercare înspre aflarea SA. De nu atei curaţi în căutarea SA, cînd va fi posibil.
   Într-adevăr e greu să-L urmăm, văzînd că viaţa curge şi aşa, dar îs socotelile LUI, nu le ştim. Ci să ne vedem de noi şi ai noştri, obsevînd că începînd să facem binele în dauna răului, ni se îmbunătăţeşte viaţa. Şi progresînd cu bun-simţ e şi mai şi. Încet fără grabă-n toate cele, ne vom îndrepta cum se doreşte SUS. Şi de vom putea merge mai departe cum vrea EL bine de bine, de nu mai reflectăm în pace cu viaţa în curs.