3860...Ci în pauza dinainte de a nu mai fi

  Liberi cu adevărat am vrea fiecare să fim și nu catadicsim niciodată cît am căuta. De nu ne orientează EL și îndreptarea pretinsă de SUS nouă și încă ne dibuită. Ferm și clar defel, nu ne învrednicim în ruptul capului nu ni-i la îndemînă. N-o vedem, ni-i ascunsă încă o vreme, ce nu ni-i nici aproximativ măcar deslușită. Nu că mai e timp, nu e, dar fiind așa înapoiați, din toate punctele de vedere ale CER-ului.
  Nu ne dă prioritatea acestor cunoștințe pînă nu ne dovedim apți de a fi cum ni se tot cere. De ceva vreme, de cînd o venit ultima oară pe la noi și nu numai, ci și din vechime. De vă mai aduceți aminte, cu luare aminte adoptate firesc azi, nu anapoda că-i irosire. De timp și spațiu ca și de materia îndărătnică a vieții neîmplinite de ce oare?!
  Și ne simțim oprimați, nu atunci cînd ne apasă neputința de a fi ceva, ci în pauza dinainte de nu mai fi.