2580.Neputincioși în fața îndreptării între oameni

  E grav că se permite nedreptății să învețe nedreptatea și pe alții, ce poate de ar fi liberi. Să n-o cunoască, poate ar fi îndrumați corect neratîndu-și viața ca majoritatea fără EL și neputincioși în fața îndreptării între oameni. Nedrepții își dau seama de părăsirea sub care viețuiesc, din partea LUI și totuși nu se îndreaptă, plătind.
  Deconectarea chimică a inșilor de la viața asta stearpă de spiritualitate și conectarea. Într-un fel nedemn, perfid prin halucinogene la o trăire fals-spirituală, mai mult o ducere de nas. Și conlucrare în a fi dependent de o practică dăunătoare și sănătății. Deci spiritualitatea adevărată în EL, se află doar cu EL, contactîndu-L cînd poți pregătit să fii.
  Că EL E Temelia vieții noastre pe Pămînt și a Universului, ce-l aproximăm încă. Și altele la care nu avem acces, limitați fiind de neputința de a fi cum ne dorește EL să-I fim.

2153.Să-I găsești înlocuitor un necurat de mort

  Da temelia ni-i putredă de atîta amar de ani și greșită tare în fața SA, ceea ce-i grav. Foarte grav, să-I întorci spatele Însuși LUI Dumnezeu și încă să-I găsești. Și înlocuitor un necurat de mort, proțăpindu-i-L alăturea. Ba nu, încă înaintea LUI, curată prostie, nedepților lumii în neștirea voastră hîdă. Încă vă înverșunați pe EL, cu toate c-o fost pe aicea și nu L-ați prea onorat și de atunci nici atîta.

   Și știți, că pe EL trebuie să-L facem cel mai puțin să aștepte, dar noi nerușinaților. De cît timp aveți nevoie, ca să-I dați onorul cuvenit? Știindu-L bine nedrepților nu ca masele de rînd, știind că-I greșiți și nu-I vă întoarceți. Halal proști cu duiumul, încrezuți și de nimica nici cu morala nu stați mai bine. Ce mai căutați acolo? Așa, da profituri și nedemne privilegii, neobrăzaților, plecați fuga și îndreptați-vă!
   Și-n primul rînd, de nu vă puteți schimba peste noapte în fața SA, cu toate că ar trebui. Măcar moralizați-vă în lume, fiți cu bun-simț între voi toți și doar binele de înfăptuit.

1882.Simțim în timp un gol lăsat, nici nu ne prea pasă

   Alte dăți fericirea o aflăm mai altfel și-n timp îndelungat și poate n-o apreciem deplin. Și cel mai grav că din neglijență, necunoaștere, ignoranță ne părăsește, nici nu știm cînd. Numai aflăm, simțim în timp un gol lăsat și poate nici nu ne prea pasă, fiind ocupați cu viața, cum e ea.
   Și cînd avem în sfîrșit și nevoi și chiar foarte neplăcute, ne amintim cu nostalgie. Că am avut și o vreme cînd fericirea ne cuprindea și viața alta era, dar nu am știut ce să facem cu ea. Neglijîndu-ne așa cum era fericirea noastră, o năpădit-o buruienile ș-o plecat. Lăsîndu-ne cu buzele umflate, acuma de-abea simțindu-I lipsa acut.
   Nu-i nici acum prea tîrziu s-o aflăm din nou, și poate mai atent, o vom păstra. Doar să ne venim în fire cum trebuie, amintindu-ne ce îndeplineam în acea perioadă. Din condițiile LUI, poate involuntar, dar I le înfăptuiam și nu simțeam nici o apăsare. Nici o neplăcere, pînă ne-am întors împotriva cursului acelor vremi bune. Dîndu-le pe ne-bune, atît pentru EL, ce-o răbdat un timp neglijența noastră.
   Pe urmă și-O luat catrafusele și să știi cu părere de rău, ne-o părăsit, văzîndu-ne nepăsarea. Hai să zic, nu față de EL, că puțin se gîndesc cînd le merge și la EL, ci la noi înșine. Că fără EL în preajmă, în conlucrare nemijlocită, vedeți cum ajungeți. Și ajungem, că și eu am fost ca voi, neglijent și plătitor de bir greu neputinței față de EL și mine, pînă la urmă.