2740.Respectăm și exploata conform legilor ei

  Spectacolul vieții, se desfășoară oricum, condiția e să-l simțim ca atare. Și înțelege cît mai deplin, mulțumiți de viața oferită pe Pămînt și noi întorcînd. Bunătate și atentă cumsecădenie lumii și naturii în legătură cu EL, dar nu împreună. Că EL E de sine stătător și Unicul din CER, iar natura e și ea unică în felul ei. Dar la dispoziția noastră mai mereu, dar s-o respectăm și exploata conform legilor ei, încă neștiute-nerespectate de om.
  Iar cît despre EL, Creatorul nostru și a tot ce știm și nu știm, E să-L cunoaștem ca atare cît putem pe Pămînt pricepe. Din ceea ce se știe deja corect și bine, ne dezinformat încă. Respectîndu-L ca să ne fie bine și îndreptați între oameni, tot cu același bine pentru noi și familia noastră. Nu o familie nedreaptă, ci în limitele normalului uman în comportări corecte.
  Iar noi creația, de care EL E mereu preocupat să ne definitivăm în conformitate cu planul SĂU. Ce noi încă nu-L știm deloc, încă nu merităm, fiind încă departe de năzuințele LUI, față de noi. Nedrepți și puși pe rele în dezordine urîtă.

2047.Nici nu au cum percepe lumea cu adevărat

   Nedrepții nu pot crede că se poate reuși în viața asta, pe Pămînt, deplin și corect. Ne știindu-L corect, îs limitați în toate cele și de mai sînt și nedrepți între oameni. Nici nu au cum percepe lumea cu adevărat, nu li se permite de SUS, nu merită. Văd ce văd, dar neclar, fiind fără conștiința necesară îndreptării, limitați din fire neputincioasă.
   Nefireștii îs purtați de tumultul  de neînțeles al lumescului ordinar, ne pricepînd nimic din viață. De colo colo, neputincioși, ca niște cadavre vii în descompunerea de aici. Rateuri umane ce nici CER-ul nu și le-o dorit, sperînd în bine, dar nu s-o putut. Zăpăciți unii de religii strîmbe, iluzii deșarte ce se plătesc în fața SA.
   Fiecare în dreptul său neinspirat corect, pe căi greșite-n viață, după un timp. I se termină vremea și-ncep problemele, unele mai ușoare altele mai aspre. Părăsiți cu diverse atenționări și trageri de urechi, doar le va veni mintea la cap. De regulă lipsind Baza vieții din lume-s pierduți, neîndrumați corect, încet dispar. Pînă aproape în ultimul moment EL ne așteaptă să ne dezmeticim bine înspre EL.

2024.Ne știind de ce-s părăsiți și pier

   Nedrepții nu simt adevărul SĂU deplin și-n continuare speră să le mai meargă. Cu schizofrenia asta de religie, cretinism, cum zicea un cunoscut religios în scrieri. Că le e de-ajuns de bun pentru ei, ne știind de ce-s părăsiți și pier devreme în suferințe. Nu-s conștienți încă și pînă EL nu va face o mișcare. Să-i disloace din nedreptatea asta, nu văd o cale încă un timp. Doar EL știind ce va fi.
   Necredincioșii ăștia îi tot dau înainte cu sfîrșitul lumii, pentru ei că nu-L știu bine. Și se încred în necuratul spînzurat pe cruci, o fi că EL îi părăsește și plătesc. Și cu acel sfîrșit al lor personal, care i se pare fiecăruia că-i finalul lumii, de moare. Că dacă minte nu ai și-L minți pe Însuși Dumnezeu în față cu prosia ta și nici nu te îndrepți.
   Că o repet, un sfîrșit așa cum doresc nedrepții să fie, nu va fi, că EL are alte gînduri cu noi. Și să continuăm în alte condiții viața și noi mai altfel, cum se preconizează doar SUS, pentru noi pămîntenii.

1882.Simțim în timp un gol lăsat, nici nu ne prea pasă

   Alte dăți fericirea o aflăm mai altfel și-n timp îndelungat și poate n-o apreciem deplin. Și cel mai grav că din neglijență, necunoaștere, ignoranță ne părăsește, nici nu știm cînd. Numai aflăm, simțim în timp un gol lăsat și poate nici nu ne prea pasă, fiind ocupați cu viața, cum e ea.
   Și cînd avem în sfîrșit și nevoi și chiar foarte neplăcute, ne amintim cu nostalgie. Că am avut și o vreme cînd fericirea ne cuprindea și viața alta era, dar nu am știut ce să facem cu ea. Neglijîndu-ne așa cum era fericirea noastră, o năpădit-o buruienile ș-o plecat. Lăsîndu-ne cu buzele umflate, acuma de-abea simțindu-I lipsa acut.
   Nu-i nici acum prea tîrziu s-o aflăm din nou, și poate mai atent, o vom păstra. Doar să ne venim în fire cum trebuie, amintindu-ne ce îndeplineam în acea perioadă. Din condițiile LUI, poate involuntar, dar I le înfăptuiam și nu simțeam nici o apăsare. Nici o neplăcere, pînă ne-am întors împotriva cursului acelor vremi bune. Dîndu-le pe ne-bune, atît pentru EL, ce-o răbdat un timp neglijența noastră.
   Pe urmă și-O luat catrafusele și să știi cu părere de rău, ne-o părăsit, văzîndu-ne nepăsarea. Hai să zic, nu față de EL, că puțin se gîndesc cînd le merge și la EL, ci la noi înșine. Că fără EL în preajmă, în conlucrare nemijlocită, vedeți cum ajungeți. Și ajungem, că și eu am fost ca voi, neglijent și plătitor de bir greu neputinței față de EL și mine, pînă la urmă.