3863...A nu fi ca să și fim

  Ne sînt multe în față să le înfăptuim la alegere, dar nu ni-s de folos tot multe. E de gîndit foarte bine în așa dorită libertate de-o merităm și ne putem bucura de ea. Deplin cu urmările firii corecte, demne de oameni ce-L moștenim oarecum pe Pămînt. Și nu ni-i dat indiferenți a trăi la derută, cum e încă lume asta ne civilizată și fără EL nedomolită.
  Că una fără alta nu ne va fi bine nouă și alor noștri, oricît am vrea nu se poate. De nu știm vom ști și va fi cu vai și amar de o viață ne dusă pînă la capăt. Neputincioși nu ne dorim a fi și nici de izbeliște, e o cărare fiecăruia dată firii. Construită atent SUS, doar să ne încadrăm ei, altfel e irosire ce ne dă îndărăt menirea.
  Cu atentă drămuită îndrumate și ferindu-ne de ceea ce EL ne povățuiește a nu fi ca să și fim.

3795...Să împace nu să dezbine oamenii

  EL aduce pacea pe Pămînt, dar s-o merităm, de nu părăsirea în ce nu ne dorim. De minte nu avem și ne tot îndepărtăm de cerințele SALE date nouă cu multe prilejuri. EL nu dezbină familiile, ci familie îs răzlețite din vina lor nedreaptă și imorală. A oamenilor, nerușinați și fără Dumnezeul Adevărat, ce ne cere buna înțelegere.
  Și toleranța, ca și respectul reciproc între oameni cumsecade, oriunde pe Pămînt.
  Și ca să vă dați seama de trăsnaia tîmpeniilor creștine, acolo zeul lor, isus, e aducător de dihonie. Ură și nesupunere între oamenii familiei, despărțiri și înstrăinare, pe baza nesupunerii. Ci-n virtutea unor nelegiuiri în fața SA, dar căutate de nevolnicii SĂI și ai noștri.
  EL promițînd la finele VT, înainte de revenirea SA pe Pămînt, îl va trimite pe Sf. Ilie. Să împace nu să despartă oamenii, deci e o mare prostire a voastră urmînd așa porcării.

3708..Nu dovedim și interesul necesar, biruitor, ci sîntem și biruiți

  Deci ajungem de merităm a-I fi în apropiere, dovedindu-ne minunile ce ne înconjoară mereu. Într-o conviețuire printre oameni obișnuiți, ce nu le simt defel, mirați, cum de le crezi? Cum de te afli prins în așa horă ce ei n-o pricep și nici nu au deschiderea necesară. Ochii li-s opacizați de nepriceperi, ce te dezarmează în cele din urmă, constați că așa trebuie să fie.
  Unii mai nepotriviți înălțării cerute de la noi, se încovoie spre Pămînt atrași. De neputințe numeroase, sfidătoare dorințe de plăceri și îmbogățiri neroade. Ce-i orbesc definitiv, ne mai zărind lumina niciodată, fuduli în nereușita vieții lor. Mirați că au neplăceri și pier nemulțumiți de viața dată și neonorată cumsecade. Ci în deriva nelegiuirilor, nedreptăților și celorlalte neisprăvite trăiri nedemne.
  Oferta SA către noi e mereu deschisă, nu dovedim și interesul necesar, biruitor, ci sîntem și biruiți.

2830.O palmă nedureroasă de la o arătare frumoasă

  Ne-am dori moartea să ne fie o adiere, de dor de ducă, oarecum frumoasă, îmbietoare. Și nu-i că nu o merităm așa, ca o palmă nedureroasă de la o arătare frumoasă. Să adormim ne chinuindu-ne, ci să ne dorim trecerea, așteptată, nu urîtă. Ca ceva firesc, demn de noi oamenii SĂI, dar e și de demonstrat că-L merităm și-L știm. Respectîndu-L și înfăptuind dorințele SALE, date nouă.
  Că nu-i așa se știe bine, e o lungă și urîtă trecere și rele tratamente de suportat. Că nu-I sîmtem aproape și nedrepți, înrăiți și cîte toate ale lumii metehne nedemne. Rar se mai pot strecura ființe cumsecade și cu frica de EL, spre acele tărîmuri. Tainice ce ne rămîn viilor necunoscute, pînă va considera doar EL altfel. De vor fi vreodată de interes nouă și așa destul de limitați din neputința de a-L urma.
  Că am vrea să știm de toate cele și viața și moartea și Dumnezeu și CER-ul și universul. Să ne fie cunoscute mereu în orice să fim informați și să ne putem astfel evalua. Știind ce trebuie făcut și cum, dar ni se cere mai întîi îndreptarea nostră și să-L știm bine.

2456.Stricînd reputația de oameni adevărați,

  Să ne împingă în față activitate demnă și corectă între oameni cumsecade. Nu cum ni se pare oarecum că merităm noi înșine, fără alte consultări. Obraznici și nesimțiți cu ghiotura sînt nedrepții peste tot, stricînd reputația de oameni adevărați. De nu se mai știe în așa zăpăcită lume de cum trebuie să arate un om adevărat.
  Vorbirea, limbajul e legătura cu civilizația, comunicarea în colectivitățile ce ni le dorim. Cu adevărate demne de omenia ce ne caracterizează îndeobște. Trăind corect, vorbim corect e o legătură ce ne confirmă că sîntem pe calea adevărată. Vorbirea cinstită, mergînd pînă la capătul făgăduințelor noastre, ne îndreptățește. Ce mai la deal la vale la o oarecare sfințenie, bunătate, dorită de noi toți.
  Dar nu prea știm s-o îndeplinim și mai greu e de păstrat, în așa nedreaptă viață. La care ne expune societatea actuală, derutată fără EL și în fărădelegea răspîndită. Că lucrurile se supun limbajului, acțiunii cum trebuie doar de zis și făcut bine.

1902.Nu oricum ci respectînd buna conduită

   Să ne învrednicim de viață, să o merităm, existența, deci să ne străduim să fim ceva în viață. Nu că nu contează, ba contează, să ne realizăm, dar nu oricum ci respectînd buna conduită omenească, firească. Să nu ne luăm după nefireasca lume, nedreaptă în EL și între noi fără bun-simț. Condiția e să dorești, să nu zicem cu ardoare, dar totuși să nu ne lăsăm duși de val. Ci să gîndim viața spre bine și util nouă și altora, fără exagerări și lucruri fără rost
   Cultul onoarei, nu că-mi fac de cap, ci cu cap, potoliți înspre bine că-i loc destul de afirmare doar să vrei. Cu folos, cu auto-stăpînire, liber de teamă și pofte nemăsurate și alte înjositoare fapte. Ce uneori ne trec prin cap, fără cap fiind, să ne strunim singuri, ambiționîndu-ne în bine, doar cu bun-simț. Și să nu uităm de EL defel, că-i degeaba viața, nu că-i imposibilă, dar e searbădă. Și-i păcat că EL tocmai Creatorul să nu participe alăturea de noi. La realizarea noastră, că EL ne-o inițiat și ne știe mai bine ca noi pe noi.
   Și ne va ajuta, nici nu știți cum, veți vedea, doar răbdare și însușirea frumosului din noi.

1901.Se mai poate păsuire pentru greșelile noastre

   Ne mai dă speranțe și mai picură îndurare pe ici pe colo, nu-i părăsire cum merită. Nedreptatea lumii, deci se mai poate păsuire și pentru greșelile noastre mereu de cînd sîntem. Ne iartă multe și mărunte și nici nu ne dăm seama, că nu ni-I în atenție. Ci nedreptatea și imoralitatea, fără EL și fărădelegea în fața SA și a societății.
   În fața SA trebuie să fim mereu sinceri și deschiși cunoașterii ce ni se oferă. Și să avem curajul propriilor opinii adevărate în concordanță cu ceea ce sîntem. Ceea ce facem cu adevărat să nu ne dezicem, ci să apărăm neîncetat, că ne reprezintă, e din noi. Și doar pe gustul nostru, de-i dorit, să-l dăruim și altora cu folos.
   Sîntem creați, dați în lume să fim, nu ca să ne iriosim viața, degeaba, ci cu folos. Că nu ne prea pricepem, e de înțeles, lipsind Baza vieții din societate și îndreptarea. Și totuși EL ne cere să fim cum dorește, dar s-o rupt firul transmisiei corecte către voi. Ci doar nedreptatea în societate și miciuna în spiritualitate izbîndește să vă fure. Și să plătiți ca și ei nedrepții voștri îndrumători strîmbi.

1807.Nu-I întoarcem preocuparea SA pentru noi

   Sîntem dornici de bucurii și trăiri fericite și EL cu noi asemenea în CER. Nu-L vedem că încă nu merităm, fiind nedrepți și fără EL în viața de zi ci zi. Evitîndu-L și renegîndu-L chiar și EL nemulțumit că nu-I întoarcem preocuparea SA pentru noi. Să existăm pe Pămînt în condițiile naturii prielnice și prietenoase, de-i știm legile. Și cîte altele, doar să-L mulțumim măcar puțin de s-ar putea, pentru început.

   E greu, pentru că am fost mereu de cînd e lumea izolați de EL și Lumea SA. Înstrăinați din multe considerente ce mai mult EL Le știe și EL Le-o aprobat pe capul nostru. E dificil acuma să știm ce nu știm de cînd lumea, nu știu cum va mai fi, ce va fi, cînd va fi? Pe EL îs toate, și-I Singurul Responsabil din partea CER-ului de noi vii. Că morții îs cu ale lor și nu ne privesc decît de doresc alte influiențe ce le simțim în viață.
   Natura ține legătura permanent cu EL, e în legătură directă, reciprocă și avantajoasă. De se poate spune așa, e o comuniune foarte strînsă, ce noi n-o știm. Cum de e posibilă? Și totuși îs legate așa de mult una de alta, că pe bună dreptate în lume-i zicerea că EL e natura. Cred că nu-i așa, dar nici nu pot să-mi susțin opoziția, concret nu știu.
   Ar fi ceva foarte neașteptat, dacă natura e o componentă, să zicem : Esențială din EL. Care n-o susțin, dar nu știu cum e cu Universul care e și mai necunoscută aflarea pe Pămînt.