2772.Cu două picioare și aspect de om, dar neom

  Să nu ne alintăm de sîntem netrebnici, ci să ne învrednicim de a învăța cumsecădenia. Nu-i chip, atunci valea! Dintre oameni, în junglă cu tine pramatie și să nu ieși decît cînd te mai cheamă careva. Crezînd totuși în tine, că poți fi om, revenindu-ți urgent. De nu nici numele să nu să ți se știe! Lighioană cu două picioare și aspect de om, dar tare neom, ci scursuri de lepădat departe de umanitate.
  Deci jupuiți de vii, trași în țeapă, sfîșiați de cum se nasc asemenea tîrîturi, nedemne. De a fi printre noi, să le mînce lupii de lepre, să nu le mai știm niciodată c-or fi fost. Să nu apuce iar lumea să se mai molipsească de la așa trîntori profitori și spurcați. Că-i bai mare, repede se învață relele și cu foarte greu ne revenim și încă și mai greu ne apucăm de treabă adevărată, ca oameni adevărați.
  Că-s tare pornit și îndîrjit contra nedreptății, nici nu ai cum fi altfel? Că-i întrecută de mult măsura și la noi, oameni toleranți și cumsecade, de regulă. Potoliți, dar ni s-o urcat în cîrcă nerușinații și nu-i chip tot așa, să-i mai suferim. E de dat cu ei de pămînt, praful de ei să rămîe, în vînt să dispară pe veci.

2749.A ne ține breji o vreme, arătînd că se poate

  Ne învrednicim a ieși uneori din anonimatul prezentului social, depășim cu destulă nevoie. Media confraților de societate, și căutăm a ne ține breji o vreme, arătînd că se poate. De vrem să ne dezmeticim realizăm ce nu se poate, deci se poate. Și deci toate ne sînt îngăduite, dar nu ne folosim de toate, ci alegem, nu culegem.
  Și ne păstrăm o țîră cumsecade, curați și iar ne mocirlim, că-i viața trîntă dreaptă. Și de nu te opintești cum se cade o cam feștelești și mai și, așa că te țin minte. Și, și dar nu prea cazi drept, și totuși cazi, te răstoarnă nerozia fixă, cota ai depășit-o în sus ori în jos. Deci plătești tribut că ești om, de a-i fi zeu, nu că acolo e altă pritoceală mai acătării.
  Mai umană între prea înalți și ei ajunși dintre noi în alte timpuri cînd vrerea era alta. Acuma-i ocara și deznădejdea neputinței tîmpe și mai bine să fie toți o apă și-un pămînt decît să mai răsară drept și falnic cîte unul dintre oropsiții ăștea?!

2109.Și nici EL nevrînd să aibă de furcă cu noi

   Să ne învrednicim chiar de la începuturile noastre de pe Pămînt. Cînd începem cu primii pași, primele înfăptuiri și vorbe rostite. Deci de la închegarea noastră în relația cu lumea, cu viața. Să ne comportăm cum trebuie cu bun-simț înspre bine mereu cît vom mai fi. Știindu-L cît putem mai bine și adevărat, ne mințindu-ne și nici pe EL. Ca acuma-n lume, ferindu-ne de EL și nici EL nevrînd să aibă de furcă cu noi, așa nedrepți LUI și chiar nouă.
   Deci părinților le revine răspunderea uriașă, de a ne forma și beneficiind și ei. De își fac datoria, de care sînt obligați de SUS și de noi, ne înstrăinați de calea SA. Că-s multe închipuiri greșite, să le revizuim în bine, conform voinței LUI. Exact cum zicea Victor Hugă : „trebuie să mergem la CER călcînd pe Pămînt”.
   Că altă alternativă corectă nu-i, ci toate căile noastre trebuiesc canalizate. Cum se dorește, înspre moralizarea relațiilor inter umane cu binele doar. Și să nu-L dezamăgim defel în relațiile ce-L privesc. Pe EL, Singurul Dumnezeu, fără trunchieri și adăugiri nefirești, de morți și alte falsități nedemne LUI și nouă.

1902.Nu oricum ci respectînd buna conduită

   Să ne învrednicim de viață, să o merităm, existența, deci să ne străduim să fim ceva în viață. Nu că nu contează, ba contează, să ne realizăm, dar nu oricum ci respectînd buna conduită omenească, firească. Să nu ne luăm după nefireasca lume, nedreaptă în EL și între noi fără bun-simț. Condiția e să dorești, să nu zicem cu ardoare, dar totuși să nu ne lăsăm duși de val. Ci să gîndim viața spre bine și util nouă și altora, fără exagerări și lucruri fără rost
   Cultul onoarei, nu că-mi fac de cap, ci cu cap, potoliți înspre bine că-i loc destul de afirmare doar să vrei. Cu folos, cu auto-stăpînire, liber de teamă și pofte nemăsurate și alte înjositoare fapte. Ce uneori ne trec prin cap, fără cap fiind, să ne strunim singuri, ambiționîndu-ne în bine, doar cu bun-simț. Și să nu uităm de EL defel, că-i degeaba viața, nu că-i imposibilă, dar e searbădă. Și-i păcat că EL tocmai Creatorul să nu participe alăturea de noi. La realizarea noastră, că EL ne-o inițiat și ne știe mai bine ca noi pe noi.
   Și ne va ajuta, nici nu știți cum, veți vedea, doar răbdare și însușirea frumosului din noi.

1866.Omenescul ăsta needucat înspre EL și omenia

   Se poate spune în general că-n fața LUI, noi oamenii tot plătim, cît sîntem. Pe Pămîntul SĂU, că nu ne învrednicim chiar cum dorește EL și noi cînd îL știm. Și vrem, dar neputința bat-o vina, omenescul ăsta needucat înspre EL și omenia. Firească, de altfel dar în nedreptatea de cînd lumea și azi și mai accentuată. Ori aprecierea e mai corectă a LUI, că încă ne suportă ne plătind chiar drastic încă.
   Dar îi greșim înfruntîndu-L, că nu ni-i frică de moarte și cînd ești de al SĂU. Și tot nu ți-i indiferentă trecerea că-i o cotitură și atunci o știi dinainte și te pregătești. Dar în general EL pe nedrepți îi pregătește cu înficoșătoare părăsiri și desnădejdi. Și moartea e cireașa de pe tortul negru al nemulțimirii unei vieți rateu.
   Ca și-n cazul unor realizări domestice mai deosebite opere desăvîrșite ce te mobilizează exemplar. Chiar de ești un oarecare, dar prin muncă îți depășești condiția, tot așa și-n fața SA. Cauți să te depășești, dar e o problemă, nu-I cunoscut în lume ci doar vagi idei. Și dosit și evitat Subiectul Divin, cu adevărat, că minciuna-i înflorită pretutindeni, hîda.
   Se poate condiția ta de neputincios ordinar să-ți dea mai mult uneori de furcă, ca însăși calea de urmat. Cum o dai tot tu ești piedica și frîna în calea, care-i cum e și nouă tare. La care mai contribuie de te gîndești și pizma și grija celorlanți, să nu-i depășești cumva. Că-s tot ca tine de nedrepți, ori uiți ușor cocoșatule?

1859.Cum trebuie să fim și nu sîntem, dar ne dezmeticim

   EL are grijă să ne învrednicim cînd va fi timpul acela în care să-L știm corect. Și îndreptați între noi  cu bine, astfel ca veacul nu de mult început și încă mult timp de acuma înainte. Doar EL știind, s-o mai ducem, dar de astă dată în conformitate cum trebuie. Să fim și încă acuma nu sîntem, dar în timp ne vom dezmetici cum e nevoie. Să fim corespunzători din toate punctele de vedere, cum se vrea de SUS.
   Trebuie să trecem doar la fapte și vorbe bune, fără a spera, ci direct cum trebuie să fim. Deci fără multă tăgadă și socoteli, se zice. Chiar de nu reușim, să perseverăm în a munci în direcția dorită. Că-n timp ne vom dobîndi realizarea mult dorită și mulțumirea s-o serbăm și cu EL împreună cu noi.
   Și astfel după reuțite să fim catalogați, nu după eșecuri, care ne pierd. Ci să fim un cîștig mereu și pentru alții, nu o piedică. Imbolduri de bine și util chiar și de frumos de se poate și-n aflarea LUI corectă. Nu ca un ultim fapt ci primul și cel mai important, dar are încă piedici multe acest fapt.
   Așa-i încă lumea condusă nedrept pentru EL și noi, fiind fără EL avem necazuri mereu. Și plătim de cînd ne știm și nu conștientizăm defel, ci încăpăținați în nedreptatea asta. Nu ne dorim încă aflarea SA corectă, ci încă abureala-i la loc de mare cinste. Și părăsiți de EL, plătim cu toții fără deosebire toată lumea.