2948.Se căznesc acuma să-i ajungă, să se îndrepte

  Și din natură avem ce învăța și la timpul necesar, să nu-i încălcăm regulile mediului înconjurător. Ce se știu, învățînd mereu cum trebuie să fim între oameni și oriunde. Și cu femeile să fim ca și cu fiecare om cum trebuie cu bun-simț și ponderare. În fața nevoilor necivilizației ne simțim străini și neputincioși, totul la timpul lor.
  Ne îngînfăm, ne nedreptățim pe noi înșine luîndu-i pe alții de fraieri, cu afirmații nedrepte. Și exagerări ce nu le putem urma, dar totuși le dăm altora lecții, nedrepți. Ne sinceritate unde nu trebuie, ar fi nevoie de înfrînare și modestie între oameni. Mai bine de partea LUI decît înlănțuit în apucături nedrepte, exagerări și rele fapte. Proprii nouă din instincte ne domolite de morală și educația binelui.
  Uni-s construiți îndreptați din vreme, alții se căznesc acuma să-i ajungă, să se simtă drepți.  Moralizați, cumsecade, omenește, e de muncă dar se poate, mai ales că-i un model în  apropiere.

2772.Cu două picioare și aspect de om, dar neom

  Să nu ne alintăm de sîntem netrebnici, ci să ne învrednicim de a învăța cumsecădenia. Nu-i chip, atunci valea! Dintre oameni, în junglă cu tine pramatie și să nu ieși decît cînd te mai cheamă careva. Crezînd totuși în tine, că poți fi om, revenindu-ți urgent. De nu nici numele să nu să ți se știe! Lighioană cu două picioare și aspect de om, dar tare neom, ci scursuri de lepădat departe de umanitate.
  Deci jupuiți de vii, trași în țeapă, sfîșiați de cum se nasc asemenea tîrîturi, nedemne. De a fi printre noi, să le mînce lupii de lepre, să nu le mai știm niciodată c-or fi fost. Să nu apuce iar lumea să se mai molipsească de la așa trîntori profitori și spurcați. Că-i bai mare, repede se învață relele și cu foarte greu ne revenim și încă și mai greu ne apucăm de treabă adevărată, ca oameni adevărați.
  Că-s tare pornit și îndîrjit contra nedreptății, nici nu ai cum fi altfel? Că-i întrecută de mult măsura și la noi, oameni toleranți și cumsecade, de regulă. Potoliți, dar ni s-o urcat în cîrcă nerușinații și nu-i chip tot așa, să-i mai suferim. E de dat cu ei de pămînt, praful de ei să rămîe, în vînt să dispară pe veci.