3708..Nu dovedim și interesul necesar, biruitor, ci sîntem și biruiți

  Deci ajungem de merităm a-I fi în apropiere, dovedindu-ne minunile ce ne înconjoară mereu. Într-o conviețuire printre oameni obișnuiți, ce nu le simt defel, mirați, cum de le crezi? Cum de te afli prins în așa horă ce ei n-o pricep și nici nu au deschiderea necesară. Ochii li-s opacizați de nepriceperi, ce te dezarmează în cele din urmă, constați că așa trebuie să fie.
  Unii mai nepotriviți înălțării cerute de la noi, se încovoie spre Pămînt atrași. De neputințe numeroase, sfidătoare dorințe de plăceri și îmbogățiri neroade. Ce-i orbesc definitiv, ne mai zărind lumina niciodată, fuduli în nereușita vieții lor. Mirați că au neplăceri și pier nemulțumiți de viața dată și neonorată cumsecade. Ci în deriva nelegiuirilor, nedreptăților și celorlalte neisprăvite trăiri nedemne.
  Oferta SA către noi e mereu deschisă, nu dovedim și interesul necesar, biruitor, ci sîntem și biruiți.