3672...Dacă minte de potolire nu-i

  Se zice să ne aprindem în noi lumina, scînteia Divină, înălțîndu-ne, o fi dar văd că ne căznim. În nelegiuiri, se vede că nu lumina o căutăm ci întunericul, dosirea SA și preamărirea necurățeniei. Moartea și urmarea ei pretutindeni prin cei ce urmează NT nestingheriți încă. Dar nu va mai fi așa, ci se va schimba foaia, EL dînd semnalul, cînd va considera.
  De fapt l-o și dat oarecum mai demult, arătîndu-ne reversul vieții libere și bune. De nu ne vedem de îndreptarea omenirii pe calea bună, morală, nu lumescul nedrept de azi. Că-n fiecare-i înțepenit o formă de nedreptate, înrăire specifică fiecăruia. Ce ne afișează SUS, neputincioși a fi și avem de tras consecințele ne îndreptării.
  Părăsirea  de către EL a noastră ne dă peste cap viața, neputința se accentuiază. Îndîrjindu-ne a pieri neapărat și ni se dă această posibilitate, dacă minte de potolire nu-i.

2381.Se zice că ne putem distruge de cîteva ori total

  Că în timp EL o găsit în noi sprijin să ne auto păruim, părăsiții, plătind toți. Așa de bine ne-am perfecționat în a ne auto anihila cu toți. Că se zice că ne putem distruge de cîteva ori în totalitate. Așa gîndesc nedrepții, că de se știa de EL bine și se și ținea legătura cu EL. Aflam că LUI nu-I arde de astfel de glume sinistre, toată creația terestră îi aparținem LUI.
  Și nu se va preocupa de anihilarea nostră umană, că are gînduri mărețe cu noi. Și nici de restul mediului înconjurător, îi pasă, astfel să se menție util și cu viața sa. Doar să ne vîrîm mințile în cap toată suflarea omenească cu privire la EL și Lumea SA. Precum să ne comportăm corect și cu dreptate între noi toți, respectîndu-ne reciproc.
  Și natura, mediul înconjurător, ce ne ține și noi nu-i avem grija, ci-l distrugem. Deci  avem carențe cu duiumul de îndreptat și să ne învățăm cum trebuie să fim. Că vedem că I-o ajuns și LUI, vedem prin faptul că ne dă voie să ne păruim, groaznic. Cum e acum în Siria, în Istrael și Fîșia Gaza, conflicte relativ apropiate, că or mai fi în lume, sigur.

1989.Menirea noastră pe aceste meleaguri

   Absolute reguli îs cele ce condiționează morala, ce-o edifică în noi și pentru noi. Și chiar cu aplicații și-n natura Pămîntului, de pricepem bine și corect. Menirea noastră pe aceste meleaguri, demne de oameni adevărați. Și nu de muhaiele de doi bani, oameni stricați, de care-i plină lumea noastră în derivă liberă încă.
   Că în timp apar noi edificări înspre bine, util și frumos, e normal omu-i inventiv. În orice domeniu de activitate și-n estetica lumii, care nu-i una cu morala, s-ar asemăna. Oarecum, dar nu se lovește, ci-i pe alăturea și frumosul e înălțător, dar morala e edificatoare. Construiește frumosul din noi către ceilalți și să ne găsim locul corect în lume. Altfel e degeaba, rateu uman, chiar de seamănă a om, nu-i ci o hîzenie cu aparențe de om.
   Astfel în timp se va revitaliza o formă a prieteniei dintre oameni indiferent de sex. Ori  alte orientări sociale și culturale, camaraderia, ce-i o formă foarte elevată. Azi nici de gîndit, că-n epoca lansării ei, era mai plauzibilă ca azi. Că între timp am dat înapoi mult, animalizîndu-ne, mai mult decît înălțați ca oameni.

1927.Să le activăm mereu cu bine și de rău nu

   Ni-s date în gestionare corectă încă de cînd existăm, dreptatea și bunul-simț. În noi, dar să le activăm mereu cu bine și de rău să nu amintim. Părinții ni-s datori, și-n fața LUI obligați cît viețuiesc pe Pămînt, să ne educe cum trebuie. Iar de nu-s în stare să-I ceară LUI ajutorul și-l vor afla corect îndeplinit.
   Ni se recomandă de scrierile religioase și de EL, să-L abordăm în liniște. În singurătatea noastră, fără interpuși, ci noi înșine, sinceri în fața SA. Că-I pretutindeni, de dorim cu adevărat îL găsim și ne confirmă. ÎI simțim prezența, de vrem cu adevărat interesați și corecți să-I fim și nouă. În timp de vrem ne vom obișnui c-o prezență binefăcătoare, ce-o vom afla.
   Doar noi și restul nici nu vor fi interesați momentan și mai bine ținem pentru noi. Legătura cu EL și ceea ce ni se comunică, pînă avem dezlegare de SUS.
   Să ne ridicăm mereu și noi din josnicia ce-o avem, luptînd cu neîncrederea. Și acordînd încredere celor cu care venim în contact fără frică, ci cinstiți. Că și ei mirați ne vor cinsti cum se cuvine, așa-i în firea lucrurilor.