3715.Libertatea s-o dovedim folositoare în toate cele bune și utile nouă

  Excluzînd vorbele mari dătătoare de speranțe de mai bine, dăm afară din viața noastră. Și pe celelalte ce ne edifică în mai mică măsură, dar necesare la vremea lor. Orice ne dorim și oricum sîntem să nu călcăm în picioare buna creștere, ci echilibrați. Demni și fermi tot afirmîndu-ne ca oameni cu respectul cuvenit LUI și între noi.
  Nici de natură nu-i de uitat, ci luarea ei în calcul cum trebuie, de învățat de nu-i încă dovada clară. Și nu cu binișorul în orice înfăptuim, ci și cu decizii dîrze și de neclintit cînd e timpul. Cu binișorul la copii și acolo unde altă cale nu-i, între maturi cu maturitatea înțelepciunii. Nu cu indulgență între netrebnici și derbedei, ci cu mînă forte și-n sunet de izbîndă bună.
  Dorindu-ne libertatea s-o dovedim folositoare în toate cele bune și utile nouă, lumii în general.

3068.Găsim tăria la timp de îndreptare și așa rămînem

  Omul corespunzător realizatorului din el, nu-i diferit de măreț și demn ci-l edifică. Omenescul ne trebuie firesc să devie fiecăruia de-i mic ori mare, cumsecădenia. Că-n frunte spirite josnice nu pot fi, de cît în așa nedreptate ca azi și de cînd lumea. Cu excepțiile de rigoare cunoscute ori ba, pe drept nu pot ține mai deloc. Decît doar cu acordul SĂU limitat la punctate urmări în lume date.
  Ci de regulă geniul răzbătător cu dreptatea alăturea în legea dată de cînd lumea. Să ne guvernăm corect știindu-L bine, moralizați și-n bine între noi conviețuind. Nu-n bătaia de joc a omeniei ci-n căutarea ei mereu firesc de bine și respect. Chiar de ne erodăm o vreme în necunoscute teme, cam necorespunzătoare firii. Găsim tăria la timp de îndreptare și așa rămînem cît mai sîntem de neclitit în bine.
  Deci ne desprindem de rău și urît o dată pentru totdeauna, găsindu-ne calea demnă. Dreaptă, acătării, omenești, ce poate o vreme nu am deosebit-o corect.

2508.Schimbîndu-ne în așa hal de necunoscut

  Trecerea vremii ne edifică ori ne modifică credințe, necredințe, apropieri ori îndepărtări. De oameni și fapte, de noi înșine, schimbîndu-ne în așa hal, de necunoscut. Nouă înșine de ne pătruns mecanismul transformărilor intime și de substanță. Ce le trăim, bucurîndu-ne, împlinindu-ne ori aflînd că nu sîntem chiar cum ar trebui. Și mai e de muncă, cine știe cît, dar e o cale în aflare bună și utilă.
  Timpul ne așteaptă a ne meșteri singuri și sub diverse impulsuri, unele deosebite. Înălțătoare ce EL ni le oferă doar să vrem a le pricepe, nu-i ușor dar cu o oarece răbdare se poate. Multe și mărunte și grave și de mirare, minuni în desfășurare de priceput și de aflat înțelesuri ascunse unora și altora. De te învrednicești nu-i nici o problemă, altfel nu, că-i nevoie de tine ferm schimbat în bine și cu EL.
  Că ne va surprinde și pe noi vremea cu ceea ce trăim la un moment dat și pe ceilalți. Nu-i de glumă de te înhami la treaba ce-i de făcut cu pricepere ori nu, dar nu-i de oprit. Pînă nu afli cei de aflat, ție și altora, dezmeticindu-te, clarificînd nepriceperea îndelungată. Nu-i chiar de azvîrlit așa îndeletnicire de te-ncumeți clar.

2434.Avînd obligații și a ne păstra demni de EL

  Credința ne bucură ne înalță și ne edifică pe fiecare în sinea sa. Într-adevăr dar calitățile fiecăruia rămîn de păstrat onorabile în continuare. Avînd obligații și a ne păstra demni de EL și în fața oamenilor de asemenea. Ne-am creat prin asta obligații și de dus la îndeplinire, cum trebuie aflînd. Și greșindu-I plătim mai abitir ca ceilalți.
  Dar și favorurile sînt pe măsură, ne bucurăm de viață îndelungată, mulțumitoare. Nu vom fi în final nemulțumiți de cum am dus-o, pricepînd viața cum e ea pentru noi. Cînd sîntem cum trebuie în fața SA și între oameni, EL ne face îmbunătățiri. Ce-s comparabile cu a-ți vîrî în traistă EL ție cîte avantaje atunci sințite, doar de tine.
  Întîmplarea nu joacă nici un rol în lumea asta a nostră, de credem în EL și sîntem cum trebuie. Ci doar nedrepților li se năzare cîte și mai cîte, cai verzi pe pereți. Speranțe deșarte, hazard, închipuiri fără finalitate, eșecuri și buze umflate. Doar în EL  de ni-i speranța cu bine și adevăr, bun-simț și dreptatea fiecăruia cum trebuie.

1989.Menirea noastră pe aceste meleaguri

   Absolute reguli îs cele ce condiționează morala, ce-o edifică în noi și pentru noi. Și chiar cu aplicații și-n natura Pămîntului, de pricepem bine și corect. Menirea noastră pe aceste meleaguri, demne de oameni adevărați. Și nu de muhaiele de doi bani, oameni stricați, de care-i plină lumea noastră în derivă liberă încă.
   Că în timp apar noi edificări înspre bine, util și frumos, e normal omu-i inventiv. În orice domeniu de activitate și-n estetica lumii, care nu-i una cu morala, s-ar asemăna. Oarecum, dar nu se lovește, ci-i pe alăturea și frumosul e înălțător, dar morala e edificatoare. Construiește frumosul din noi către ceilalți și să ne găsim locul corect în lume. Altfel e degeaba, rateu uman, chiar de seamănă a om, nu-i ci o hîzenie cu aparențe de om.
   Astfel în timp se va revitaliza o formă a prieteniei dintre oameni indiferent de sex. Ori  alte orientări sociale și culturale, camaraderia, ce-i o formă foarte elevată. Azi nici de gîndit, că-n epoca lansării ei, era mai plauzibilă ca azi. Că între timp am dat înapoi mult, animalizîndu-ne, mai mult decît înălțați ca oameni.