2508.Schimbîndu-ne în așa hal de necunoscut

  Trecerea vremii ne edifică ori ne modifică credințe, necredințe, apropieri ori îndepărtări. De oameni și fapte, de noi înșine, schimbîndu-ne în așa hal, de necunoscut. Nouă înșine de ne pătruns mecanismul transformărilor intime și de substanță. Ce le trăim, bucurîndu-ne, împlinindu-ne ori aflînd că nu sîntem chiar cum ar trebui. Și mai e de muncă, cine știe cît, dar e o cale în aflare bună și utilă.
  Timpul ne așteaptă a ne meșteri singuri și sub diverse impulsuri, unele deosebite. Înălțătoare ce EL ni le oferă doar să vrem a le pricepe, nu-i ușor dar cu o oarece răbdare se poate. Multe și mărunte și grave și de mirare, minuni în desfășurare de priceput și de aflat înțelesuri ascunse unora și altora. De te învrednicești nu-i nici o problemă, altfel nu, că-i nevoie de tine ferm schimbat în bine și cu EL.
  Că ne va surprinde și pe noi vremea cu ceea ce trăim la un moment dat și pe ceilalți. Nu-i de glumă de te înhami la treaba ce-i de făcut cu pricepere ori nu, dar nu-i de oprit. Pînă nu afli cei de aflat, ție și altora, dezmeticindu-te, clarificînd nepriceperea îndelungată. Nu-i chiar de azvîrlit așa îndeletnicire de te-ncumeți clar.