2549.Cuibărită, tristă teroare, a celor corecți

  Fără știri, fără îmbujorări firești din lumea oamenilor de treabă, ci doar nedreptate sadică. Cuibărită, tristă și îngînfată teroare, a celor corecți și de ai casei a celor nedrepți. Disperarea în viața cotidiană, nu arătată vizibil, ci îndoliază inimile încet și sigur. Ca o pînză de păianjen fină și atroce ce nu iartă neputința ce-i între oameni în lipsa LUI.
  Că spiritualitatea păgînă, adică fără de EL corectă, ci străjuită de străvechiul mort. Nu-i în stare de mai mult, nici pentru ea, fugărită hăt din calea către CER. Și mulți ce păreau în stare de mai multe fiind fără EL curați, ci în dubii, au plătit amarnic. Ne ajungînd unde-și dorește fiecare, ci-n rîpa nedrepților ce încă urcă îndreptarea. Nereușită aparent pe Pămînt, ci-i de continuat acolo unde-o fi.
  Că ne aflăm în plin deșert de milenii, ioc apă curată, numai mîl de nedreptatea. Ce ni se face nouă și LUI, cu toate că EL ne răsplătește pe toți la fel, de-L știm ori nu. De-L respectăm ori nu, cu unele în timp deosebiri simțite doar de cei în tema LUI.