2547.Și nu știm cum să ne comportăm defel

  Obișnuința de a trăi prost, nemulțumiți de viață, înăcriți, sătui de neputința de a mai fi. Mai altfel înspre o viață plină de neprevăzut și suspans cum o fi, dar să ne scoată din făgașul nedrept.  De nedreptatea ce o resimțim în societate și nu știm cum să ne comportăm defel. Întemnițați în propria viață, în așa complăcută existență fără putință de scăpare.
  O nesatisfacție a agonisirii în viață, nu sîntem cum trebuie între noi și-n fața SA. Și părăsiți plătim, printr-o neplăcută viață și nu putem face nimica, așa-i existența. Nu-i cadou ci pedeapsă, urgie lentă, desăvîrșită  în a ne continua suferința dată nouă. Și nu de acuma ci de cînd lumea, nu cunoaștem cum e să ne îndreptăm. Și EL ni-i necunoscut.
  Cursul vieții e o cale ce-i poartă pe ocupanții trăirilor nefaste, neștiutori de bine și frumos. Ci doar de un util nedrept lor, ca o întunecată osîndă de-o viață. Neîmplinită că așa-i dat, nu se poate rupe lanțul ce-i leagă de viețuirea neputinței. De a fi oameni adevărați, ci doar epave în descompunere lentă, fără scăpare.