Excluzînd vorbele mari dătătoare de speranțe de mai bine, dăm afară din viața noastră. Și pe celelalte ce ne edifică în mai mică măsură, dar necesare la vremea lor. Orice ne dorim și oricum sîntem să nu călcăm în picioare buna creștere, ci echilibrați. Demni și fermi tot afirmîndu-ne ca oameni cu respectul cuvenit LUI și între noi.
Nici de natură nu-i de uitat, ci luarea ei în calcul cum trebuie, de învățat de nu-i încă dovada clară. Și nu cu binișorul în orice înfăptuim, ci și cu decizii dîrze și de neclintit cînd e timpul. Cu binișorul la copii și acolo unde altă cale nu-i, între maturi cu maturitatea înțelepciunii. Nu cu indulgență între netrebnici și derbedei, ci cu mînă forte și-n sunet de izbîndă bună.
Dorindu-ne libertatea s-o dovedim folositoare în toate cele bune și utile nouă, lumii în general.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu