Nici eu nu le am, îs mai în cunoștință ca voi, dar atîta, le știu a discuta, expune. Nu le trăiesc decît în foarte mică, infimă măsură, e altă viață cînd ne vom afla trebuincioasa. Existență cu toți fără ascunzișuri și închipuiri nătînge străine de EL și noi, ce încă persistă. Neputincioși, nedrepți și altele nefăcute, ce-L țin departe de noi și pe noi de EL.
Aparent doar simțit nu-I, că-n realitate E cu noi mereu, studiindu-ne pe NV cum e felul nostru. De expansiune într-o cunoaștere ce ni se permite, printre picături cît merităm. În definitiv nici nu avem pretenții de la EL, neștiindu-L corect, ci nălucirea necurată. Din NT ce nu-i în stare de nimica, ci doar în folosul nelegiuirii nedrepților, cît le mai dă voie încă EL.
Nu-s liberi ci mereu îi pasc părăsirile și nevoile, care-s o constantă în așa lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu