3802...Ratîndu-ne viața pe mîna nostră

  Auzi trăsnaie, creștinismul e dragoste de viață și entuziasm, da contra LUI!? Și a noastră că ne expune, de-l urmăm în așa tărășenie netrebnică. Plătind oalele sparte de capul nostru, fiind contrar LUI și a programului ce-l avem de urmat. Conform CER-ului, dar ce-i interesează pe nevolnicii din fața SA și a noastră. De o încurcăm odată cu ei, ei făcîndu-și damblaua, plătind, dar și mulțumiți.
  Că ne-au fraierit pe cîți mai mulți, concomitent cu ei perzînd lupta cu viața. Viața-i entuziasm și dragoste de existență, dar în virtutea cunoașterii SALE demne. De către noi, respectîndu-L cum se cuvine, chiar crezînd cu tărie în EL. Singurul Dumnezeu Adevărat, căruia ne raportăm cît trăim, de vrem ori nu. Așa-i datul omenirii cît e pe Pămînt, altă menire nu-i și de cutezați altfel pieriți!
  Ratîndu-ne viața pe mîna nostră, de minte să-L urmăm cumsecade nu avem.

3675...Care-s o constantă în așa lume

  Nici eu nu le am, îs mai în cunoștință ca voi, dar atîta, le știu a discuta, expune. Nu le trăiesc decît în foarte mică, infimă măsură, e altă viață cînd ne vom afla trebuincioasa. Existență cu toți fără ascunzișuri și închipuiri nătînge străine de EL și noi, ce încă persistă. Neputincioși, nedrepți și altele nefăcute, ce-L țin departe de noi și pe noi de EL.
  Aparent doar simțit nu-I, că-n realitate E cu noi mereu, studiindu-ne pe NV cum e felul nostru. De expansiune într-o cunoaștere ce ni se permite, printre picături cît merităm. În definitiv nici nu avem pretenții de la EL, neștiindu-L corect, ci nălucirea necurată. Din NT ce nu-i în stare de nimica, ci doar în folosul nelegiuirii nedrepților, cît le mai dă voie încă EL.
  Nu-s liberi ci mereu îi pasc părăsirile și nevoile, care-s o constantă în așa lume.