Un pariu, o credință-i libertatea, e o iraționalitate în așa lume îndepărtată de la EL. Voit de SUS și așa lăsată-n părăsire să-și revie singură oarecum. Că totuși chiar lăsați de tot nu sîntem, ci supravegheați și picură și îndurarea. Pe ici pe colo, doar om catadicsi oarecum a întrezări o înfiripare de cale bună. Se vede treaba că nu am reușit de încă sîntem în balamucul ăsta de lume supusă nevoilor.
Că de eram în partea bună a aflărilor corecte cu EL și noi în desăvîrșiri demne. Nouă și cu EL asigurîndu-ne cum trebuie cunoașterea a ce acuma sîntem cumva în urmă. De fapt de toate cele vom fi mai în temă doar atunci cînd EL va hotărî ce-i de făcut. Aflînd și noi, fiind atunci puși în gardă de ce trebuie să facem. Mai e vreme că încă sîntem bine mersi în netrebnicia fudulă tot fără EL.
Și-n nătînga nedreptate ce I se face și nouă furați de noi înșine de Adevăr și dreptate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu