Credem cînd ni-i cuțitul aproape la os, nici nu știm la Cine ne adresăm. Buimaci în așa neelucidată cauză a SA și a noastră, în fărădelegi și nedreptăți de-a valma. Ni se năzat închipuiri uneori și nedrepte LUI și nouă, așa ne îndură EL o vreme. Și de vede că nu-L găsim corect, ne mai aruncă încercări și altele ce-s ca să ne îndrepte.
Și de nu și nu, în ultimă instanță părăsit cu adevărat o sfîrșești lamentabil. Chiar de te simțeai în siguranța credinței tale năzuite o viață, nu numai de tine. Ci și de întreg neamul tău dus cu zăhărelul de încă nerușinarea-n vogă pe Pămînt. Poate nu mai aveai mult să fii mulțumit de viața ta, dar nu-i să fie așa, că-I greși-I și plătești.
Și la spartul tîrgului, cînd hop și ai fi răsuflat ușurat, nu-i posibil fără EL corect și tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu