EL se socotește că-I bun, e o părere, E drept și îngăduitor și cu nedreptăți și răutăți. Doar o vreme socotită SUS, după care schimbă foaia și vedem noi în părăsire cum e de nasol. De trăit cu frica-n sîn mereu nesiguri pe ziua de mîine, încercare dată a ne dezmetici. Dacă-i posibil, că-n așa înstrăinare de EL și fără îndreptarea firească, e tare greu.
Neștiutori de bine, util și mai ales frumos, fără minte în porniri necugetate, ce nu-L privesc corect. Ci cîte închipuiri necurate și minciuni în nelegiuiri ce EL nu le îngăduie și ne părăsește. Plătind și cu viața, după alte încercări mai domoale, de ne prindem, dacă nu, nu. Prinderea, să ne dăm seama de ce și cum e de făcut să fie bine, e în baza vieții știute.
Dar azi în așa îndepărtare de EL și noi cum trebuie și nu știm a fi, e dificil încă o vreme. Cînd va fi sperăm lumina SA mai pe Pămînt luată cum trebuie, nu minciuna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu