3700...Ceea ce EL consimte a ne fi cu noi

  Materialitatea lumii nu-i de demonstrat, e evidentă, dar e susținută de drepți. De spiritul acestora ce nu se-ndoaie în necazuri, le înving, nu le pasă. Viața curge înainte nu-i cuprinde, trecădînd, nu-i atinge parcă domină. Prin nedefinita lor mică, dar atît de mare ființă, ce n-o sesizează netrebnicia lumii. De ei depindem că nu dispărem, stîlpi de la EL sădire în veșnică pomenirea SA.
  Nu-L onorăm cum trebuie nici nu așteaptă de la nimicurile vieții, ci îșI are porția. De recunoștință veșnică de la ei, neîntrerupți gînditori la EL și EL favorizîndu-i. În micile lor trăinicii ce întrec neputința și nelegiuirea în tării. De caractere nemiloase cu nedreptatea, nici n-o socotesc, doar în pas cu EL mereu. Prin viață nevăzuți, știindu-i pe acolo oarecum neobservați.
  Încurcă multe socoteli neisprăvite, omenești necugetate, dar nici nu-s țineri de minte. Viața toată-i pentru ei puțin și multe pentru ceea ce EL consimte a ne fi cu noi.