4031...Noi mereu vinovați.

  Ne tot îmboldește a ști ce trebuie și nu știm, ci buimaci, nedumeriți de cînd lumea. Oarecum o vreme mai demult ne era mai la îndemînă și chiar o vreme colaborarea. O funcționat după cum ne-au ajuns azi acele însemnări străvechi credibile în felul lor. Oarecum prea îndepărtate ca orînduiri sociale, parcă ar fi basme, frumos orînduite.
  Undeva să ne tot încînte și dori așa ceva și azi, dar în deplină înțelegere. Nu cum ni se sugerează din vina oamenilor eșecul era garantat orice ar fi nu se putea altfel. Spre dezastre omenirea vrînd nevrînd eram sortiți a fi carne de tun și tot cortegiul. Suferințelor îndurate, moartea ce-și făcea plinul în timpuri mereu de atunci pînă și azi.
  Tot nepricepuți în raport de noi și EL, noi mereu vinovați și EL De Deasupra pe Deasupra noastră mereu de ne atins, Invincibil, Neînțeles și Totul Unicul!?

3750...Și la spartul tîrgului

  Credem cînd ni-i cuțitul aproape la os, nici nu știm la Cine ne adresăm. Buimaci în așa neelucidată cauză a SA și a noastră, în fărădelegi și nedreptăți de-a valma. Ni se năzat închipuiri uneori și nedrepte LUI și nouă, așa ne îndură EL o vreme. Și de vede că nu-L găsim corect, ne mai aruncă încercări și altele ce-s ca să ne îndrepte.
  Și de nu și nu, în ultimă instanță părăsit cu adevărat o sfîrșești lamentabil. Chiar de te simțeai în siguranța credinței tale năzuite o viață, nu numai de tine. Ci și de întreg neamul tău dus cu zăhărelul de încă nerușinarea-n vogă pe Pămînt. Poate nu mai aveai mult să fii mulțumit de viața ta, dar nu-i să fie așa, că-I greși-I și plătești.
  Și la spartul tîrgului, cînd hop și ai fi răsuflat ușurat, nu-i posibil fără EL corect și tine.