Să te fălești cu o oarecare religie acolo numai să fie, ne contînd decît simpla prezență. Ocuparea timpului la modă într-acolo, oriunde, ducînd valul lumescului nedrept. Neînțelegîndu-ne menirea între oameni și-n fața SA, e o crasă eroare, plătită. La o adică nimica nu-I scapă și ne trezim goi goluți, nemaiavînd timp de reporniri. Înstrăinarea costă cît sîntem, nu numai pe noi, ci și familia derutată de neputință.
Neputința de a fi oameni cum trebuie, nu numai în fața LUI, ci și-ntre oameni și-n natură. Ci fuduli de izbeliște năzuințe în credințe ne la locul lor, ne cerute de EL nouă. Și drept dovadă umbînd pe cărări nesigure LUI și nouă, noi doar plătim. Îngînfarea de a ne lua după curente de opinii nefirești dorinței SALE, ne știind. Demersul corect Divin, ci cîte nelegiuiri, minciuni și nedreptăți de fațadă.
Că și-n adîncul lor tot netrebnicii sînt, de nu-L sințim cumsecade mereu încredințați.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu