3672...Dacă minte de potolire nu-i

  Se zice să ne aprindem în noi lumina, scînteia Divină, înălțîndu-ne, o fi dar văd că ne căznim. În nelegiuiri, se vede că nu lumina o căutăm ci întunericul, dosirea SA și preamărirea necurățeniei. Moartea și urmarea ei pretutindeni prin cei ce urmează NT nestingheriți încă. Dar nu va mai fi așa, ci se va schimba foaia, EL dînd semnalul, cînd va considera.
  De fapt l-o și dat oarecum mai demult, arătîndu-ne reversul vieții libere și bune. De nu ne vedem de îndreptarea omenirii pe calea bună, morală, nu lumescul nedrept de azi. Că-n fiecare-i înțepenit o formă de nedreptate, înrăire specifică fiecăruia. Ce ne afișează SUS, neputincioși a fi și avem de tras consecințele ne îndreptării.
  Părăsirea  de către EL a noastră ne dă peste cap viața, neputința se accentuiază. Îndîrjindu-ne a pieri neapărat și ni se dă această posibilitate, dacă minte de potolire nu-i.