3411.Și nedreptatea lumii acesteia și-a pus amprenta

   Că mereu ne încearcă zgîrcenia, egoismul din noi, epatează și ne dăm cu firma-n cap. Nu putem fi oameni adevărați, de nu ne învingem pornirile nedemne, bunul-simț să predomine ființa. Că ni-i ușor a produce, dar foarte greu de a creea ceva deosebit, ce ne reprezintă. Dăm ceea ce ni-i ușor a face, dar străduința ne-o distribuim tare anevoie, cam deloc.
  Nu că se teme să nu fie înșelat de ceilalți, ci pur și simplu cînd e vorba de a da cei mai bun. Se blochează, nu concepe așa ceva, nu-i făcut să se zbată pentru alții în realizări deosebite. Ci cine știe cum și de ce, poate în alte împrejurări mai speciale, ce implică pe struna sensibilă. Lăuntrul ființei zgîndărit de înalte porniri deosebite, doar așa și-i rar de se petrece.
  Pentru că-n viață de prea multe ori o avut eșecuri și refuzuri de a fi mai altfel. Și felul de a fi reținut și nedreptatea lumii acesteia și-au pus amprenta cam definitiv.

3372.Ne vom modifica viața integral între noi toți și-n natură

  EL ne-o creeat și ne-o dat drumul în lume, s-o stăpînim dar nu oricum ci cu băgare de seamă. Și noi cumsecade, încă nimic din toate acestea nu putem face cum trebuie. Din contra nici de EL nu știm, pierduți în nelegiuiri, imoralități, necurățenia. În fața SA în primul rînd și-ntre noi ne corespunzători o tot ducem străini de ceea ce trebuia și trebuie.
  Că ne dorește de sine stătători în lumea nostră dezvoltînd-o cumsecadele bine înfăptuit. Trăit și-n conviețuire că alții ca noi nu mai sînt în apropierea degrabă, pînă nu ne regăsim. Cadența cunoașterii adevărate încă ne meritată, pînă nu ne îndreptăm cum ni-i menirea. Să ne luăm gîndul că o vom mai duce-o cum e acuma și de cînd e lumea asta nedreaptă.
  Ne vom modifica integral viața între noi toți și față de natura înconjurătoare, refăcînd stricăciunile toate.

3124.Că-n neștire batem cîmpii majoritatea și ne credem isteți nevoie mare, așa-i vremea

  Asta e, ne refugiem din fața ororilor date de trăit, fără crîcnire, nu putem, ne retragem. Poate ori fi vremi mai înțelegătoare și mai molcome, ori de vrem să facem ceva cu adevărat corect. Și nu înțelegem necazurile ce ni se împotrivesc, căutăm ocolirea năpastelor. Căutîndu-ne înțelegerea și dibuirea lucrurilor demne fără opreliști încîlcite, ci-n fermitate și claritate.
  E o trăire ce-o afli de vrea EL, cînd vrea, de poți ști e ceva aflîndu-ți continuarea. Că-i calea dificilă și EL ascuns nouă, din progamarea de SUS, o vreme. O fost și încă este, nimic fără acordul SĂU nu-i pe Pămînt posibil, chiar de-i oribil, asta e. Să nu ne îmbătăm cu apă chioară, scoțîndu-L din contextul omenirii, oricare ar fi.
  Ne privește pe noi orice-i pe Pămînt și de ne înțeles, să-l aflăm, de nu putem ști. Sigur cu EL, cînd vom afla calea de comunicare corectă, vom ști vrute și nevrute. Că-n neștire batem cîmpii majoritatea și ne credem isteți nevoie mare, așa-i vremea.

2152.De sîntem oameni, nu dăm vina pe alții

  Răspunderea nereușitei în orice facem ori vorbim, o purtăm doar noi înșine. Nu putem, nu avem voie, de sîntem oameni adevărați, să dăm vina pe alții. Ori pe împrejurări, că să vezi, c-o fi c-o păți, nu, da știu nu e simplu de admis. Înfrîngerea e înfrîngere, ca și acuma, ieri seară turcii au înfulicat-o înfrîngere la ei acasă de la ai noștri. Mingea e rotundă și cine-i mai bun, învinge, de albitrajul e corect în orice condiții. Asta e, dar în viața de zi cu zi, albitrajul nu e corect, mai ales la noi acasă, vai de mama noastră!
   Și nu numai la noi acasă, ci și-n lume, nedreptatea are glasul mai dehai (mai tare) decît dreptatea. Și învinsului în general îi place adevărul consolator, în cel mai rău caz și din urmă. E greu cu noi oamenii, greu ne dăm la cale, catîri în toată regula, încăpăținați. Chiar de vedem dandanaua făcută, greu ne-o asumăm, de dres s-o dreagă alții. Halal gîndire, vorbe și fapte de nedrepți ordinari și totuși trebuie să ne revenim din temelii.