3522.Să nu ne schimbăm cum ni-i firea spre delăsare și înstrăinare

  De nu sîntem oameni adevărați între noi și-n fața SA și ne comportăm după bunul plac. Nesimțiți, nedrepți și fără Dumnezeul Cel Adevărat, în umbra nedreptății ce I se face LUI. Și nouă, contribuind la îndepărtarea de calea preconizată SUS, nouă cu EL. Ne trezim în societăți demente, tiranice, asupritoare și nedrepte între oameni ne la locul lor.
  Lucru ce nu-i posibil de ne vedem de conlucrarea corectă cu EL și între noi cumsecade. Că afîndu-I calea dată și urmînd-o cu folos simțit, deci colaborînd continuu cu atenție mereu. Și între noi moralizați, îndreptați cu binele în față respectîndu-I legile toate. Nu-i chip de căderi în părăsiri de SUS și deci sub pavăza SA nu pățim nimica în neregulă.
  Ne apără, ne avertizează de cum trebuie să ne fim între noi și-n fața LUI mereu e de lucru. Doar să nu ne schimbăm cum ni-i firea spre delăsare și înstrăinare, ci potoliți în bine cu EL.

3411.Și nedreptatea lumii acesteia și-a pus amprenta

   Că mereu ne încearcă zgîrcenia, egoismul din noi, epatează și ne dăm cu firma-n cap. Nu putem fi oameni adevărați, de nu ne învingem pornirile nedemne, bunul-simț să predomine ființa. Că ni-i ușor a produce, dar foarte greu de a creea ceva deosebit, ce ne reprezintă. Dăm ceea ce ni-i ușor a face, dar străduința ne-o distribuim tare anevoie, cam deloc.
  Nu că se teme să nu fie înșelat de ceilalți, ci pur și simplu cînd e vorba de a da cei mai bun. Se blochează, nu concepe așa ceva, nu-i făcut să se zbată pentru alții în realizări deosebite. Ci cine știe cum și de ce, poate în alte împrejurări mai speciale, ce implică pe struna sensibilă. Lăuntrul ființei zgîndărit de înalte porniri deosebite, doar așa și-i rar de se petrece.
  Pentru că-n viață de prea multe ori o avut eșecuri și refuzuri de a fi mai altfel. Și felul de a fi reținut și nedreptatea lumii acesteia și-au pus amprenta cam definitiv.

3210.Neștiutor de bine și util, iar de frumos să nu fi auzit, că nu-i de aflat în așa nerușinat

   Ne agresează mereu nedreptatea, neputința de a fi oameni adevărați, falsitatea grijulie. Nedoritele și mereu urîtele gălăgioase inepții, rele la trup și gîndire, cu voce și faptă te miră. Că nu-și cată de drumul fără ieșire, fundăturile josnice și întunecate. De lumină ne aflate, ci ne caută prim orice ungher doar de minte vom face țel.
  Înțelepciunea în contra contactelor hîde din afara noastră, cotrobăitoare și urît mirositoare. Curați și puri cu inimă tare, deciși să înfruntăm delirul, diliului de nicăieri mare urgie. Comportînd-ne treji la minte în fața neroziei externe ce ne tot presează întruna. Că-i bună cîte sînt de căutat continuu, treji de-a binelea în fața necunoscutelor toate.
  Ce tot se nasc din te miri ce, mai ofensive și mai năvalnice, îndemînatice, obraznice. De te despoaie, îndoaie la pămînt să te afle tîrîș în genunchi să ajungi, cu fața-n pămînt. Neștiutor de bine și util, iar de frumos să nu fi auzit, că nu-i de aflat în așa nerușinat.

2384.Luptînd cu ei însăși și cu nedreptatea

  Că unii au reușit și reușesc în așa lume nedreaptă totuși să se menție demni, onorabili. Oameni adevărați, e curios și îmbucurător, că totuși se poate de vrem cu ardoare. Îndreptarea între oameni, luptînd cu ei însăși și cu nedreptatea, nepăsîndu-ne de ea. Izolați deocamdată că-s cazuri singulare ici și colo, demostrînd omenia că poate supraviețui, de se vrea cu tărie.
  E floare rară și misterioasă, bastioane în bătaia vîntului prosiei omenești în strașnică izbîndă. Cu majoritatea nedreaptă și fără EL, dar mai sînt încrîncenați, cu binele și bunul-simț în față, știindu-L bine încă. Îmbucurător dar nu-i urmăm, nu-i scoatem în evidență și publicitatea bună să le facem? Îmbunătățind calea de urmat în îndreptarea necesară aflării SALE și a omeniei uitate.
  Și ne uităm cu nepăsare la suferința altora, martori nu degeaba, ci ca să ne revenim. A fi cum ne dorește EL, că nu de florile mărului ne atenționează că urmăm ca ei. De nu ne intră mințile în cap moralizîndu-ne între noi oamenii și să-L recunoaștem cu adevărat Cine E.

2335.LUI și nouă cu religii greșite închinătoare la morți

  Demnitatea de a fi oameni adevărați, întorcînd spatele nedreptății ce I se face LUI și nouă. Prin religii greșite, închinătoare la morți, necurățenia obraznică în acțiune de mult timp. Spurcînd totul în cale, silindu-L să ne părăsească, nedrepți în fața LUI, în desnădejdii. Măcar să avem curajul recunoașterii că-I greșim și să ne cerem iertare, tare și mereu. Pînă vom simți că ni se acceptă  demersul.
  Și doar după aceia să ne căutăm calea adevărată înspre EL doar și între oameni de omenie. Și să nu-I mai greșim neam de neamul omenesc cît vom mai fi pe Pămînt. Ci cu îndîrjire curați în fața LUI, nespurcați de morții închipuirilor deșarte. De urîțenie și răutate sursă între oameni mereu, neisprăvirea rea.
  Știu e tare greu cu așa obraznică religie, e greu de luptat cu nerușinata. Dar ne vom găsi timp berechet la o adică cînd va fi timpul îndreptării. Nimic nu va mai fi lăsat în urmă, urîțenia va fi uitată și prostia fudulă . Pe nelegiuite coclauri ale nedreptății umane în descompunerea rea și urîtă. Părăsită pe veci netrebnicie!

1986.EL nu-I corect încă în lume aflat

   Ni se spune de avem credință în EL, că nu sîntem cu toate oile acasă. Ori în fel și fel, numai că sîntem oameni adevărați și la locul lor, nu. Ni se refuză singurul calificativ adevărat, pentru că EL nu-I corect încă în lume aflat. Ci doar nedreptatea are hățurile-n mînă și încă cîrmuiește astă lume spre nicăieri.
   Că EL îi părăsește și-n nevoi și desnădejdii omenirea, dezorientată dispare pe rînd. Fără să-și realizeze scopul vieții ei, în conlucrare cu EL și ceilalți oameni înspre bine. Că ni se opune șmecheria, răutatea, frica de înșelare, deci neîncrederea în om. Lucruri rele și urîte nouă ce ne costă în cele din urmă în fața SA.
   Că atunci cînd ești un om deosebit, corect și demn ajuns cum trebuie. Nu-ți prea pasă de mărunții netrebnici, ce tot caută să te înșele și-i ierți. Se poate și EL E la fel ne trece numeroase nedreptăți cu vederea. Dar ulciorul nu merge de prea multe ori după apă, de nu-i deosebită grijă mereu. Cu orice lucru să fie bine făcut și la timp, în respect față de oameni și cu conștiința existenței SALE între noi mereu.