4271..Cînd e.

  Mi s-a dat voie să scriu despre Adrian Iovan pilotul ce a murit recent în accidentul din munții Apuseni. Să nu iei viața nimănui că nu tu dai viață, nici chiar femeie fiind, tot datorată CER-ului e menirea ta de femei ce naști copii. Și nu-ți asuma riscul gratuit în fața LUI, că numai EL ne dă și hotărăște ce și cum e cu viața fiecăruia.
  O abuzat în cazul acela mult mediatizat și i-o luat viața hoțului și CER-ul după așa timp l-o penalizat tot așa cu viața plătind. Fifty-fifty, nu mi-i ușor a scrie nici mie că nu de mult în familie și chiar și eu avînd și încă am probleme cu priceperea. Vieții noastre pe Pămînt și a răspunderii firești în fața SA, a noastră oamenii, vrem să ne apere EL, se poate, dar luăm legătura cu EL.
  Și de se petrec accidente, incidente între oameni, doar EL de-I cerem ne va răzbuna, fiți atenți însă că-i groasă tare, cînd e, a SA răzbunare asupra vinovatului acela.

4005...Și greșim luîndu-ne după cîte necuviințe

  EL nu-mi dă voie să știu tot ce doresc și mi-o și transmis de ce, că nu-i timpul și nu merităm. Încă fiind așa îndatoritor lumii umane, mă tot consider dator a vă transmite cam tot ce știu. Doar acelea care din vina necunoașterii SALE, nu pot ști încă totul ce mă privește și ce vă privește pe voi, nu-i momentul. Cînd va fi acel timp și spațiul alocat de SUS aflărilor trebuincioase sigur le vom afla cumva.
  De nu prin mine, prin alții care vor fi în drept atunci, știindu-ne calea corectă. Vremurilor de atunci în corelare cu CER-ul și sigur nu ne vom mai rătăci. Cum de veacuri multe o tot tragem mîța de coadă și nu ne îndreptăm, așa de necorespunțători sîntem. Între noi, în natură și-n fața SA, va mai fi de petrecut un timp pînă ne vom regăsi tempoul necesar dezmeticirii adevărate.
  Nu sîntem de izbeliște, doar ni se pare și greșim luîndu-ne după cîte necuviințe.

3661.Toate la timpul lor dinainte știut SUS doar de EL

  Nu avem voie, dar putem judeca, nu ne împiedică nimeni, dar e de prisos totuși oarecum. Da oarecum, că-i bine de învățătură de minte nouă și de făcut cunoscut ce gîndim. Bine și util între oameni cu folos cu adevărat cum ne trebuie să fim. Deci de facem binele oricui, să nu așteptăm mulțumirea, poate să nu vie. Făcută unui netrebnic, unui nesimțit nici nu-i de așteptat, că nu-i de la cine aștepta.
  Vezi-ți de drum în pace și cum trebuie, ca și cînd n-o fost nimica ne la locul ei treaba. Așa-i încă în viață de aflat nevolnicii și cîte strîmbătăți și nedreptăți, că-i vremea de pe urmă. După care se va sfîrși cu așa nelegiuiri, EL punîndu-ne piciorul în prag, gata! Și alte timpuri vom afla în continuare, cum trebuie și nu-i încă vremea împlinită.
  Nici tare mult nu mai e, vom trăi și vom afla, toate la timpul lor dinainte știut SUS doar de EL.

2152.De sîntem oameni, nu dăm vina pe alții

  Răspunderea nereușitei în orice facem ori vorbim, o purtăm doar noi înșine. Nu putem, nu avem voie, de sîntem oameni adevărați, să dăm vina pe alții. Ori pe împrejurări, că să vezi, c-o fi c-o păți, nu, da știu nu e simplu de admis. Înfrîngerea e înfrîngere, ca și acuma, ieri seară turcii au înfulicat-o înfrîngere la ei acasă de la ai noștri. Mingea e rotundă și cine-i mai bun, învinge, de albitrajul e corect în orice condiții. Asta e, dar în viața de zi cu zi, albitrajul nu e corect, mai ales la noi acasă, vai de mama noastră!
   Și nu numai la noi acasă, ci și-n lume, nedreptatea are glasul mai dehai (mai tare) decît dreptatea. Și învinsului în general îi place adevărul consolator, în cel mai rău caz și din urmă. E greu cu noi oamenii, greu ne dăm la cale, catîri în toată regula, încăpăținați. Chiar de vedem dandanaua făcută, greu ne-o asumăm, de dres s-o dreagă alții. Halal gîndire, vorbe și fapte de nedrepți ordinari și totuși trebuie să ne revenim din temelii.