3661.Toate la timpul lor dinainte știut SUS doar de EL

  Nu avem voie, dar putem judeca, nu ne împiedică nimeni, dar e de prisos totuși oarecum. Da oarecum, că-i bine de învățătură de minte nouă și de făcut cunoscut ce gîndim. Bine și util între oameni cu folos cu adevărat cum ne trebuie să fim. Deci de facem binele oricui, să nu așteptăm mulțumirea, poate să nu vie. Făcută unui netrebnic, unui nesimțit nici nu-i de așteptat, că nu-i de la cine aștepta.
  Vezi-ți de drum în pace și cum trebuie, ca și cînd n-o fost nimica ne la locul ei treaba. Așa-i încă în viață de aflat nevolnicii și cîte strîmbătăți și nedreptăți, că-i vremea de pe urmă. După care se va sfîrși cu așa nelegiuiri, EL punîndu-ne piciorul în prag, gata! Și alte timpuri vom afla în continuare, cum trebuie și nu-i încă vremea împlinită.
  Nici tare mult nu mai e, vom trăi și vom afla, toate la timpul lor dinainte știut SUS doar de EL.

3640.Și de pe teritoriul acestei țări nu tare de mult

  De fapt urmările nesuferite ale suferințelor le mai știm, dar nu cum trebuie. De învățătură de minte în adevăratul sens, e și tare greu, împotrivindu-ne. Cu toate cunoștințele necazurilor de orice fel, cunoștințe dobîndite pe căi obișnuite. În viața atîtor generații și cîte experiențe trăite și transmise în acest sens. De apărare cînd ne părăsește apărarea Divină și-n fața nevoilor desnădăjduiți.
  Facem tot ceea ce credem de cuviință, dar principala cauză a neplăcerilor. De regulă o ignorăm, nesupunerea în fața LUI, contrazicîndu-L în conportări nedemne. Între oameni și-n fața LUI, nerecunoscători, ci duși cu sorcova-n diferite străine feluri. Îndepărtați de calea preconizată nouă de SUS dintotdeauna și transmisă de cîte ori s-o putut.
  S-o urmăm ne tot îndeamnă CER-ul și chiar prin EL direct și de pe teritoriul astei țări nu tare de mult.

1795.Să și facem cum ne cere, că nu-i degeaba

   Ni-i teamă și-i și molipsitoare la o adică, cînd ne-o dă de învățătură de minte. Dar de puține ori ne și prindem de acea încercare a Sa către noi. Și încercăm marea cu degetul și ne merge de căutăm să-L ascultăm nu numai cu urechile. Ci să și facem cum ne cere, că nu-i degeaba și vom avea de cîștigat. Marea cu sarea, de vom ști să fim cum trebuie și la timpul SĂU. Că nu ne mai lasă de izbeliște.
   Odată încăput pe mîna SA, calea ți-i alta și vrei nu vrei trebuie musai. Cale de-ntors nu-i și să-ți vezi doar de drum, cum o fi cum n-o fi, asta e. La îndemînă ți-i îndreptarea și să-L afli cum poți pricepe. Că nu-i mereu ușor și la îndemînă, numeroase-s neînțelegeri ce cu greu le pricepi. Și-o mai iei și-n barbă, dar știi că altă cale nu-i, măcar încă un timp.
   Pînă cînd mai poți fi cum trebuie în fața SA, schimbat, alta va fi viața. Și-n schimbare te ve-i limpezi, ca și privirea ți se va curăța de mizeria. Nedreptății ce ne cuprinde vrem nu vrem în actuala existență, azi în lume. Deci ochii ne dau de gol, că sîntem contaminați de fărădelegea lumii noastre. Și de nu putem dezmeticirea, ne pasc nevoile și moartea fără rost.
   Că puterea de îndreptare nu-i și viața ni-i chin și vai, fără șanse, că nu sîntem capabili defel. Și modificarea felului de a fi n-o concepem firească, opunîndu-ne, o sfeclim, cînd ni-i mai mare dragul.