4383..Mai nimeni

  Ehei! cînd va fi să fie vom afla atunci, dar pînă atunci nu-i vreme de vrut numai ce ne pasă, ci și de ce nu vrem a fi. De nu putem măcar, să ne închipuim cît putem mai corespunzător a fi, că nu-i de pomană, ne va prinde la o adică bine, veți vedea. E de dorit numai binele, utilul și frumosul, dar și răul și urîtul îs pe lume și nu ni le vrem apropiate nouă și alor noștri.
  Dar nu-i după noi, ci-i în firea lucrurilor, încercările date cînd e cazul ce doar îl constatăm, cu amar, ori cum o fi, chiar și de bine. Ce mai încolo și încoace, nu-L știm, nu ne știm nici pe noi bine și ne drămuim un firesc nefiresc de anapoda. Hoinărim pînă la o adică, cînd ne sună vremea și dăm socoteală, nu ne vine bine și căutăm coturile, dar fără izbîndă.
  Ce ni-i scris în frunte ni-i pus dar cine are ochi să vadă, să se vadă? Mai nimeni, foarte puțini ne știm lungul nasului.

4373..E de aflat, de încă nu știm.

  Mereu căutăm perfecțiunea în viața ce-o ducem, de putem și ne dă mîna, de regulă nu facem mare brînză. Ne împotmolim la mal de cele mai multe ori, mulțumindu-ne cu puțin, dezamăgiți înfruntăm viața înfrînți de nu știm binele. Să-l vedem în tot ce ne înconjoară, obișnuitul, firescul uman și natural al Pămîntului în dreptate, bună comportare oriunde trăim.
  Ne cerînd de la viață mai mult decît se cade, acest se cade-i de învățat cît trăim mereu de îmbogățit cu ponderare și potolirea dată. Nouă din facere, ne creînd cîte și mai cîte năzuințe de ne atins, decît în anumite condiții greu de priceput, greșind omenescului. Pornirii cele-i cumsecade, avîntîndu-ne pe nedrept în cine știe ce năzăriri fără Dumnezeu, fără bun-simț și dreptate, needucați.
  O educație ce trebuie convenită cu EL la orice gîndim, vorbim și facem, e de aflat, de încă nu știm.

3687...Needucați corespunzător nici acuma

  Mereu nu am fost chiar pe placul SĂU, totdeuna I-am rămas datori, după EL. După noi, nu că atîta putem și pace și să ne lase-n pace, nu reușim mai mult. Limitați, EL în timp ne-o tot altoit, părăsinde-ne o tot încurcam în fel și chip. De nu mai știam de noi acătării, zăpăciți mai mereu trăiam la cheremul SĂU. Ca și acuma, cu toate că-i oarecum o destindere, nu pretitindeni.
  Ni se mai amintește prin locurile fierbinți întreținute de EL, că-I sîntem datori. Și să ne revenim cum trebuie, mai mult pe muțește și altoiri tot așa în surdină. O încasăm mereu de ne merg fulgii, în particular și-n colectivități. Mai restrînse ori extinse, după socotelile SALE doar, noi constatăm și ne scărpinăm în cap. Nepricepînd mai nimica de ceea ce tot tragem de cînd existăm pe Pămînt.
  Nu-i chip să găsim o legătură viabilă cu CER-ul și să știm cum și ce-i de făcut pe sigur. Ne pretinde îndreptări, dar nu știm a le înfăptui, needucați corespunzător nici acuma.

3661.Toate la timpul lor dinainte știut SUS doar de EL

  Nu avem voie, dar putem judeca, nu ne împiedică nimeni, dar e de prisos totuși oarecum. Da oarecum, că-i bine de învățătură de minte nouă și de făcut cunoscut ce gîndim. Bine și util între oameni cu folos cu adevărat cum ne trebuie să fim. Deci de facem binele oricui, să nu așteptăm mulțumirea, poate să nu vie. Făcută unui netrebnic, unui nesimțit nici nu-i de așteptat, că nu-i de la cine aștepta.
  Vezi-ți de drum în pace și cum trebuie, ca și cînd n-o fost nimica ne la locul ei treaba. Așa-i încă în viață de aflat nevolnicii și cîte strîmbătăți și nedreptăți, că-i vremea de pe urmă. După care se va sfîrși cu așa nelegiuiri, EL punîndu-ne piciorul în prag, gata! Și alte timpuri vom afla în continuare, cum trebuie și nu-i încă vremea împlinită.
  Nici tare mult nu mai e, vom trăi și vom afla, toate la timpul lor dinainte știut SUS doar de EL.

3204 Deci să fim cu picioarele pe pămînt de la început, prin educație în tot cursul vieții

  Deci nu de frică să nu mai putem ști și neinformați corect cu privire la viață. Scopul ei și EL, rolul SĂU în Universul cît știm, că fără EL și noi oarecum împreună. Nici mare brînză nu ni se dă voie a ști, încurcîndu-ne, greșesc? Unii pe alții, EL pe noi și poate noi pe EL. EL E  Domnul, mai deosebit față de noi, spiritualitate SA și lipsa noastră de punere la punct încă, e diferența. Oare?
  Să depășim actuala nedreptate și să-L abordăm cumsecade, informîndu-ne de ce încă nu știm. Mai deloc, rămași în urmă, să ne revenim corect, conlucrînd cu EL și noi purtîndu-ne cum trebuie între noi. Se va găsi și timp și spațiu de abordare și îndreptare, conlucrînd să ne apropiem de ceea ce trebuie să fim și încă nu sîntem. Eul să ne fie mai în comuniune mereu cu sinelele sincer, ne mai înstrăinîndu-ne în ființa dată.
  Și numai la o adică, strîmtorare, ori abordare de dezmeticire obligatorie în viață. Siliți din varii motive să ne cunoaștem tarele și îndreptarea în curs de înfăptuire. Deci să fim cu picioarele pe pămănt de la început, prin educație bună în tot cursul vieții.

2993.În izbeliște, erau porniri, cînd se va putea iar?!

  Ne opunem fiecare cum putem nedreptății și nedreptăților ce ne tot lovesc. Dintre oameni zicem noi, aiurea, fără EL nimica nu ni se întîmplă, totu-i cum vrea. Și noi constatăm , ne nevoim și altele cum se vrea de SUS, cît sîntem de vii. ÎI sîntem datori și nu conștientizăm mai defel, prin cîte religii nedrepte ne îndepărtăm de dorințele LUI.
  Și părăsiți plătim cănd I se umple paharul Îndelungrăbdătorului, nu ne dăm seama. Doar CER-ul știe ce și cum, noi doar de ne apropiem cît și cum putem. E anevoie și-i greu cu noi așa neputincioși și delăsători mereu. În EL ni-i nădejdea de se-ndură de noi să ne-ndrume și învoiască, în cîte ne trebuie. Mai mult ori mai puțin chiar corect și demni de omenia ce-I sîntem datori.
  Și nu prea știm cum să facem în așa lumesc dezlînat și fără pic de EL cu adevărat. Tot mai îndepărtați și speranța depășită-n multe privințe. De aproape în izbeliște, ne simțim cu toate că erau ceva porniri, cine știe cînd și cum?!

2760.De ești prin preajma SA, negociezi, știindu-te

 Să ne vedem de drum, cît mai putem din el, că nu-i de noi, cine știe de ce? O fi alta varianta bună și-o ratăm, ori e posibil, prea timpuriu să fii în calea încă goală. De căutarea timpului acela de înfiripare a unei noi trăiri, ce va fi sigur, dar cum oare? Ne chinuim degeaba și folos puțin, nu ne dăm bătuți, ne mai păsuiește, pentru alții. Are socotelile LUI, noi cu ale noastre mărunte și firești, nu-i timpul.
  Frică să ne fie doar de EL, de cumva nu-L știm încă și calea ni-i departe încă. Că de ești prin preajma SA, reușești să negociezi oarecum știindu-te ce poți. Reușind să faci ce trebuie și teama dispare, ori nu ți-i mai frică de moarte. EL o dat EL, o va lua. De crede de cuviință și nu avem ce-I face, EL e Dumnezeu și ne dirijează cum vrea. Noi doar constatăm uneori și atîta.
  De cele mai multe ori căutăm alte explicații ce nu au legătură cu EL, nu știm mai nimica. În așa străină lume de EL și noi nu cum trebuie, nici nu-i de mirare. Poate ne va pune EL altfel de teme în față și ne vom putea reabilita între noi și-n fața SA.
 

2178. Să nu fim împiedicați de SUS, ca incorecți

  Sîntem datori să cercetăm, capabili sîntem, cam greu în față ne prezentîndu-ne cum trebuie. În a SA și a oamenilor în general, noi între noi nedrepți fiind. Deci dorim și putem, doar să nu mai fim împiedicați de SUS, că nu corespundem. Cerințelor SALE, ce totuși trebuiesc îndeplinite și ulterior ni se va elibera calea. Aflării secretului vieții de pe Pămînt. Și nu numai ci și altele ce ne vor crea condiții de dezvoltare de ne imaginat azi.
   Că numai cu rațiunea nu vom mai dobîndi multe cunoștințe necesare existenței noastre. Limitate de altfel, că am convenit neștiutori să despărțim spiritualitatea de știință. Cînd ele merg mînă în mînă, doar să fie lăsate și ajutate o dată pentru totdeauna. Să conlucreze, că așa-I în CER și să fim și noi în ton cu Divinitatea, cît vom putea.
   Deci credința va fi colegă cu tehnologia înaltă și foarte înaltă în toate domeniile vieții. Noastre pînă acuma așa oropsită și pe mîini nedemne încă, dar în curînd se va schimba totul. Și o altă cale absolut nouă vom afla în existența noastră oameni ai Pămîntului!

Putem

   Ne putem comporta în trăirile noastre în bucurie, fericire ca şi cînd sîntem singuri pe lume, beţi de fericire şi să nu-i vedem pe ceilalţi, ca şi cînd n-ar fi, sîntem în lumi diferite, ei în lumea răului, urîtului şi nedreptăţii biruitoare iar noi simţindu-ne neatinşi de ale lor hizenii, îL aveam doar pe EL şi ni-I de-ajuns în împlinirea vieţii, e altfel.
   Nicolae Steinhardt : "Măcar atît avem dreptul pe acest pămînt, să nu ne sinchisim, cînd sîntem fericiţi,  de părerea celorlalţi", trăim doar în alte lumi diferite şi nu ne ştim încă, mai ales noi pe a lor să nu o mai retrăim.
   Putem fi categorisiţi fudui, nu fericiţi, egoişti nu îndreptăţi-ţi la succesul binelui şi frumosului realizat prin noi cu noi şi EL, vom fi invidiaţi şi-nvinuiţi de tot ce e mai rău şi urît ce li se întîmplă poate şi-n preajma noastră, crezînd în cel mai bun caz că sîntem nişte aiuriţi de ne-nţeles pentru lumea lor nedreaptă şi neorganizată în bine, frumos şi adevăr.