Să ne vedem de drum, cît mai putem din el, că nu-i de noi, cine știe de ce? O fi alta varianta bună și-o ratăm, ori e posibil, prea timpuriu să fii în calea încă goală. De căutarea timpului acela de înfiripare a unei noi trăiri, ce va fi sigur, dar cum oare? Ne chinuim degeaba și folos puțin, nu ne dăm bătuți, ne mai păsuiește, pentru alții. Are socotelile LUI, noi cu ale noastre mărunte și firești, nu-i timpul.
Frică să ne fie doar de EL, de cumva nu-L știm încă și calea ni-i departe încă. Că de ești prin preajma SA, reușești să negociezi oarecum știindu-te ce poți. Reușind să faci ce trebuie și teama dispare, ori nu ți-i mai frică de moarte. EL o dat EL, o va lua. De crede de cuviință și nu avem ce-I face, EL e Dumnezeu și ne dirijează cum vrea. Noi doar constatăm uneori și atîta.
De cele mai multe ori căutăm alte explicații ce nu au legătură cu EL, nu știm mai nimica. În așa străină lume de EL și noi nu cum trebuie, nici nu-i de mirare. Poate ne va pune EL altfel de teme în față și ne vom putea reabilita între noi și-n fața SA.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu