Senzația de iad e azi traiul oamenilor, pe marginea prăpastiei, hîzenia așteaptă. Nedreptatea lumii fără căpătîi, EL și omenia-s lipsă de mult tare de pe Pămînt. Oare pînă cînd? Se va îndura de noi să ne povățuiască în îndreptare ceva mai tare. Ne mai scăpînd, cred, ocazia ca data trecută, acum 77 de ani, rateu foarte scump plătit.
Nici azi nu ne-am revenit, se mai fac referiri la năprasnicele cataclisme mondiale. Nu mai vrem, să ne fie altele încercările și mai ales îndrumările să le putem mai pricepe. Pe mai pe îndelete și apăsat fără tăgadă lăsată între oameni cum vor imediat. De fapt, TU Doamne știi bine sigur ce-i de făcut, cred că TE vom putea urma.
De astă dată mai cu succes și ne vom realiza alăturea de TINE, cum trebuie. Și să ne fie bine, cum voiești împreună a conlucra, spre ceea ce ai TU programat. Cu noi de realizat în continuare fără alte opreliști nedrepte ȚIE și nouă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu