Ne dorim să avem mereu unde ne încărca bateriile, consumate, după timp de muncă. De îndoieli și căutări, de nereușite și necazuri, suferințe, chiar deznădejdii. Și poate și cumplite căderi, ori realizări deosebite, împliniri ce necesită realimentări. De la izvorul pornirilor ce ne iar cuprindă dezinteresate și mereu curate, îmbietor de limpezi. Neprihănite și sfioase simțăminte ca nicăieri altundeva.
Deci nevoia de relaxare, de schimbare a unui fel de a fi rigid, tensionat. Bineînțeles dorit, căutat să ne realizăm, să perseverăm a învăța și continua desăvîrșiri. Înnoiri căutate, răscolitoare și absolute aflări ce te mulțumesc, dar te și sfîrșesc, la un timp. Te consumă, te afli cumva fără energie suficientă la un moment dat, ca să mai continui, cu dăruire și chibzuință echilibrat, ferm și la timp.
Un mediu îmbietor, cunoscut, refugiu în liniște și obișnuită aflare de mereu noi bucurii. Simple, naturale, firescul ce ne încîntă mereu, bucurii mărunte, mute ce se tot dezvăluie. Unora fără importanța ce tu o afli, liniștit și capabil de alte porniri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu