miercuri, 30 ianuarie 2013

2841.Cu cunoașterea la punct de pornire temerar

  Nu-i nimic accidental, SUS nu-i așa perceput, la noi e cum ni se pare fiecăruia. Totu-i rigoare programatică din timp și nouă ni se pare că-i o întîmplare. Că nu-L știm bine și nici nu ne silim a ne îndrepta ca oameni măcar. Rămînem muți cînd dăm de greul vieții, inexplicabile datorită neputinței. De care tot dăm dovadă de cînd sîntem întruna, cum sîntem și nu progresăm.
  Înspre priceperea SA și a relațiilor cu EL și Lumea LUI, ca și a noastră menire în lume. Pe Pămînt oare de ce sîntem cum sîntem? Și ce-i de făcut, nu tot nedreptăți și fără EL ci să fim o dată pentru totdeauna cum trebuie. Dați fiind nu de florile mărului în lume să existăm. Nu tot la țărmurile vieții, ci-n largul ei, aflat cum trebuie, ne mai fiind nevoiți la o adica să eșuăm.
  Ci încrezători în forțele proprii, cu cunoașterea la punct de pornire temerar, de se poate spune așa. Și cu EL alăturea să ne vedem de treburile altele ce azi nu ni le închipuim, așa nedrepți.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu