1931.E încă de muncă și seriozitate și curaj

   Într-adevăr primim a fi aleși de EL, cînd ne prindem în hora SA. Cu bună știință, poate nu chiar cunoscători a ceea ce ne așteptă, dar vrem să fim mai cum trebuie. E încă de muncă și seriozitate și curaj și cu ochii închiși, ca să vedem mai bine. La un moment dat cînd ne vom alinia cerințelor SALE. Cu EL nu-I de glumit, dar o dată pornită cărarea, urcușul și celelalte-s de aflat în traseu.
   Nu ai în bagaje de obicei decît foarte puțin, praful de pe tobă, bun și ăla. Decît deloc, îți dai seama că puținele tale fapte bune, gînduri și vorbe corecte. Cît s-o putut, într-o viață păzită de nedreptatea lumii, îți conferă acum un început. Și dai de greul altor cerințe de data asta, mai clare ori nu, cine știe? Numai ce-l înhămat la așa treabă, de unul singur și hăituit uneori. asta e.
   Cauți să-i îndrumi pe alții, dar tu la rînd ești primul și codirea-i pe prim plan uneori. Și totuși continu-i, cu una cu alta, nu că timpul trece și leafa merge. Nu-i așa, aici leafa e viața ta, cum ți-o faci așa o ai, de mai bagi ceva la cap bine. De nu, nu și mai ai de mers, pînă înveți să fii cum trebuie.

1795.Să și facem cum ne cere, că nu-i degeaba

   Ni-i teamă și-i și molipsitoare la o adică, cînd ne-o dă de învățătură de minte. Dar de puține ori ne și prindem de acea încercare a Sa către noi. Și încercăm marea cu degetul și ne merge de căutăm să-L ascultăm nu numai cu urechile. Ci să și facem cum ne cere, că nu-i degeaba și vom avea de cîștigat. Marea cu sarea, de vom ști să fim cum trebuie și la timpul SĂU. Că nu ne mai lasă de izbeliște.
   Odată încăput pe mîna SA, calea ți-i alta și vrei nu vrei trebuie musai. Cale de-ntors nu-i și să-ți vezi doar de drum, cum o fi cum n-o fi, asta e. La îndemînă ți-i îndreptarea și să-L afli cum poți pricepe. Că nu-i mereu ușor și la îndemînă, numeroase-s neînțelegeri ce cu greu le pricepi. Și-o mai iei și-n barbă, dar știi că altă cale nu-i, măcar încă un timp.
   Pînă cînd mai poți fi cum trebuie în fața SA, schimbat, alta va fi viața. Și-n schimbare te ve-i limpezi, ca și privirea ți se va curăța de mizeria. Nedreptății ce ne cuprinde vrem nu vrem în actuala existență, azi în lume. Deci ochii ne dau de gol, că sîntem contaminați de fărădelegea lumii noastre. Și de nu putem dezmeticirea, ne pasc nevoile și moartea fără rost.
   Că puterea de îndreptare nu-i și viața ni-i chin și vai, fără șanse, că nu sîntem capabili defel. Și modificarea felului de a fi n-o concepem firească, opunîndu-ne, o sfeclim, cînd ni-i mai mare dragul.