Cu toate că-și zic și zic că Dumnezeu E Unic, tot cred oarecum în tîmpenii lor neroade. Și nu se pot debarasa de neputințele ce-i animă în nelegiuirile ce-i tot trag îndărăt. Din fața LUI, știu pe Undeva că E Ceva, dar nu știu și nici nu-i interesează. Decît ceea ce-i adună tărășenia întruchipată-n grosolane împotriviri LUI și felului uman. De a ne comporta cît viețuim pe acest Pămînt dat doar să ne fie sprijin în demersul,
Curat în fața SA și altfel ni-i cam dușman Pămîntul și însingurați sîntem cît o mai ducem. În necuviința și nelegiuirile toate ce ne țin departe de EL și îndreptarea firească nouă la toți. Cîți sîntem ca să mai fim, nu-n religiile toate cîte sînt pe Pămînt, ca să fim clari. Și conciși absolut toate-s cam cu fundul la EL și cu fața spre neant, fuduli de mama focului.
Vă rog acei ce totuși știți ce trebuie, iertați-mi exprimarea prea indignată de mai sus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu