E Invincibilul, Dumnezeu, Creatorul, ce ni-i dat doar a-L urma, nu contra, cum ne tot pricepem. Și EL mai rabdă, cît îI în dreptul SĂU, Îndelungrăbdătorul și cînd ne vine rîndul. O tot încasăm de ne merg fulgii și totuși minte nu învățăm, ci ne încredem. În cîte nelegiuiri ce mereu ne costă, așa ni-i firea îndărătnică și EL așa ne tot așteaptă.
Oarecum zic că ne așteaptă, că văd că s-o învățat și cu neroziile a ni le îndură, mîlc. Ne mai altoiește pe ici pe colo, nu la rînd cum cred că am merita, e problema SA. Nu-L pricepem, nici nu-i nevoie nu dă socoteală nimănui și încă de pe Pămînt! Nici în CER, ci Singur știe ce-I de făcut, dar așa ne dă impresia, nu cred că ne-nșelăm.
Cînd va fi vremea ne vom lămuri cu toții de ne va da ocazia, poate da, poate nu și atunci e bai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu