Să nu dorim cu tot dinadinsul să ne afirmăm oricum, ci mai degrabă să ducem mai departe. Omenescul din noi să-l afle și ceilalți ce poate nu-l știu a exprima demn, corect, firesc. Să ne îndreptăm a fi oameni de omenie, curați la suflet și-n acțiuni și vorbe. Că-n lumea asta împestrițată cu de toate și drepte și nedrepte, atît lumină cît și întuneric, ca și binele și răul.
Nici nu bănuiam o așa agoniseală de bune și urîte-n amestec fudul de tot. Ce să-i faci așa ni-i datul bată-l vina și așa o tot ducem încă trăinicia neputinței. Cît o mai fi într-o bîjbîială ce ni se pare fără temei dar de durată nedeterminată. Ca și noi de altfel, neizbutînd a fi ce dorim în bine și util, chiar și frumos. Ci-n virtutea neroziilor ce ne dau tîrcoale, ni le însușim cu grabă mare.
De ne mirăm cum de o tot frămîntăm pe loc astă necunoaștere și îndărătnică nelegiuire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu