3972...Ni le însușim cu grabă mare.

  Să nu dorim cu tot dinadinsul să ne afirmăm oricum, ci mai degrabă să ducem mai departe. Omenescul din noi să-l afle și ceilalți ce poate nu-l știu a exprima demn, corect, firesc. Să ne îndreptăm a fi oameni de omenie, curați la suflet și-n acțiuni și vorbe. Că-n lumea asta împestrițată cu de toate și drepte și nedrepte, atît lumină cît și întuneric, ca și binele și răul.
  Nici nu bănuiam o așa agoniseală de bune și urîte-n amestec fudul de tot. Ce să-i faci așa ni-i datul bată-l vina și așa o tot ducem încă trăinicia neputinței. Cît o mai fi într-o bîjbîială ce ni se pare fără temei dar de durată nedeterminată. Ca și noi de altfel, neizbutînd a fi ce dorim în bine și util, chiar și frumos. Ci-n virtutea neroziilor ce ne dau tîrcoale, ni le însușim cu grabă mare.
  De ne mirăm cum de o tot frămîntăm pe loc astă necunoaștere și îndărătnică nelegiuire.

2603.Intervine nedreptatea ce ne încorporează

  Ne place să ne afirmăm în diverse domenii de activitate pașnică, științifică. Ori altele care-s benefice lumii în general. Și intervine brutal nedreptatea ce ne încorporează în ea nefirească și hîdă-i dăm crezare. Dezinformați de minciuna lumii, fărădelegea-i tare și mare încă și azi. Nu vedem binele și răul în lumină, ci lipsind Baza vieții, EL și morala între oameni, cădem pradă ușoară.
  Încă și azi, deocamdată nefirescului fără EL și îndreptarea cerută. Plătind atît de ușor, de nu ne dăm seama de capcanele nedreptății dintre oameni. Avîntul tineresc needucat, neîndrumat demn, cumsecade între oameni adevărați. Îi pierde pe drum pe o seamă dintre noi, doar în timp ne vom învăța minte cum e nevoie cu adevărat.
  Și nedreptatea se comportă frumos între oameni, doar aparent, înșelînd vigilența. Cu al ei nelegitim tupeu, forțînd angajări grăbite îndrumînd urîtul și răutatea fără minte. De fapt cînd e să-i piardă EL le ia gîndirea părăsiților de pedepsit. Și dispar pe capete, aparent nevinovați, dar în numele nedreptății lumești în acțiune.