3972...Ni le însușim cu grabă mare.

  Să nu dorim cu tot dinadinsul să ne afirmăm oricum, ci mai degrabă să ducem mai departe. Omenescul din noi să-l afle și ceilalți ce poate nu-l știu a exprima demn, corect, firesc. Să ne îndreptăm a fi oameni de omenie, curați la suflet și-n acțiuni și vorbe. Că-n lumea asta împestrițată cu de toate și drepte și nedrepte, atît lumină cît și întuneric, ca și binele și răul.
  Nici nu bănuiam o așa agoniseală de bune și urîte-n amestec fudul de tot. Ce să-i faci așa ni-i datul bată-l vina și așa o tot ducem încă trăinicia neputinței. Cît o mai fi într-o bîjbîială ce ni se pare fără temei dar de durată nedeterminată. Ca și noi de altfel, neizbutînd a fi ce dorim în bine și util, chiar și frumos. Ci-n virtutea neroziilor ce ne dau tîrcoale, ni le însușim cu grabă mare.
  De ne mirăm cum de o tot frămîntăm pe loc astă necunoaștere și îndărătnică nelegiuire.

2827.Transformînd o calamitate individuală în bine util

  Nu o dată mai fiecare o putut auzi pe unul și altul, nu-mi spăl azi mașina că va ploua și iar mi se murdărește. De la circulația ce oricum o efectuez mereu, nu se folosește această capacitate minunată dată unora. De SUS s-o facă folositoare și altora în nevoi și chiar sieși. În caz de secetă, și sînt multe cazuri într-un an oarecare, fiind timp de caniculă mare. Și pîrojolește pămîntul, de ce nu-și spală tipul mașina, să provoace ploaia.
  Fiind inițiatotul unei minuni folositoare, transformînd o calamitate proprie în bine util, ghinionul mereu folositor. Ce consideră că anumea  Cineva îl sîcîie cînd își spală mașina. Ori alții au alte îndeletniciri care atrag după ele consecințe nedorite, repetate. Pînă îți atrag atenția și să le folosim în mod constructiv în binele nu numai al nostru. Și-n timp poate ne gîndim să-I și mulțumim, cît de cît, noi conștienții de așa fapte de SUS.
  Ori nu mai aveți acele curioase însoțitoare consecințe-porniri ce nu le știți. De ce vi se tot întîmplă ziceți voi, dar nimica nu-i la voia întîmplării. Ci strașnic bine puse la punct, ce ne vizează de ne lăsăm convinși de EL. De regulă îL ignorăm, nu ne pasă nici de noi, nici de alții.

2292.Dar gîndirea atașată spiritului și formează sufletul

  Că în realitate nici Acolo EL nu ne primește oricum am fi, suflet, dar hai spiritul e spirit. Oricum am face e de ne atins spiritual, e o neutralitate, dar gîndirea care-i atașată cînd părăsește trupul. Și formează sufletul, care-i un tot ce normal I se restituie, în cadrul circuitului. În care sîntem condiționați de SUS, pînă vom afla o nouă etapă, cînd nu se va mai petrece aces periplu.
  Vom afla să ne vedem mai întîi scăpați în invingători ai proprielor tare ce ne mai țin pe loc.
  Iar am cam depășit baremul, simt ceva, ceva și-n continuare sînt oarecum tentat să vă mai zic. La postarea trecută, nr.2291, am o vedere din Croația. Și-mi adusese aminte de groaznicul război de secesiune din fosta Iugoslavie. Vă zic cînd EL se va hotărî să revie cu toate forțele între noi, nu așa ici și colo.
  Ca acuma și de ceva vreme mai înainte. Deci vor dispare diferențele de religii între nații, popoare. Ce-s unele diferențiate doar prin credințe divergente că așa vrea EL.  Că nu-L știm că-I Unicul și nici nu vrem, nu putem, nu-i vremea încă. Doar EL știind cînd va fi și atunci vom fi o singură nație, oamenii de pe Pămînt.