Stagnăm uneori nehotărîți înspre binele nostru și a-L SĂU, cum ne dă de înțeles. Cînd se cade a ne fi primenită oarecum cunoașterea și grabnic pornim pe negîndite sclipuind o nouă viață. EL ni-i împotrivă dar noi nu-L, știm nu-L vrem a mai ști, ne facem că plouă. O vreme doar ne-o lăsa-n pace, ți-ai găsit cu EL și noi, nu-i de glumă, ne vrea așa. Cum e hotărîrea CER-ului, ce noi n-o gîndim, n-o știm, nu ne-am învățat.
Încă cu EA, e alta diferită de a noastră, E de urmat cîndva cum o vreme ni s-o tot bătut capul. Acelui popor atunci ales și azi în deșertul lumii de ne găsit, nici de-l cauți cu lumînarea. Ca și rămășițele trupești ale lui Moise nu-s de găsit, o avut EL grijă de ce o fost. Speranța LUI de-o vreme, ne înfăptuirea să nu mai fie de regăsit nici măcar amintire .
A unor rodnice promisiuni niciodată și înfăptuite, ci iluzii în CER și pe Pămînt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu