Despre tineri și relații lor cu lumea, oamenii porniți înspre viață în aflare. Cumpănirea cu vîrstnicii, înțelepciunea așezată cîtă e, că mai e de aflat încă. După așa secetă de bine și dreptate, cît și-n dreptul SĂU de a fi repus între noi. Cumsecade, că-i cale lungă să ne ajungă, vom trăi și vom consemna. Priceperea de jos față de ce trebuie să devenim cum se știe doar SUS.
Și noi încă nu dibuim și nici nu ne prea interesăm să nu care cumva să ne stricăm. Fărmarea asta în aflarea LUI și a nostră cum trebuie să ne vie și la socoteală. E încă dificilă în așa lumesc nelegiuit, înrăit, șmecherit și cîte și mai cîte doar. Cum ni se cuvine a fi, nu reușim, parcă așa ni-i datul și totuși nu-i, dar tot demonstrăm.
Fără tăgadă incapacitatea de a fi oameni la locul nostru între noi și-n fața SA.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu