1695.Baza vieții-i pusă de voi din temelia existenței

   Cînd sîntem părinți, ori ne ocupăm de educarea copiilor în general. Trebuie neapărat să fim cum trebuie, conștienți de imensa răspundere ce ne revine. Și să-i privim ca pe o comoară în dezgropare din necunoaștere. Curățind-o atent de rămășițile animalității, pornirilor imorale și nedrepte în general. De răutate și urîțirea gîndirii, ci doar binele și utilul și tot ce e frumos și desăvîrșit.
   Cît despre EL, să-L căutăm noi inșine, corecți informați și sinceri în fața SA mereu. Și pe urmă să li-L descriem, îmbiindu-i să-L știe și vor hotărî singuri maturi. Cu Baza vieții-i pusă de voi din temelia existenței. Dar să fie cum e dorința SA și-n fața noastră, viitorii oameni ce-i formați. Că-n fața Sa cît veți exista răspundeți clar de ei, părinți! Că de nu vă achitați corect de îndatoriri, pot fi buni ori răi, oameni adevărați ori mișei, cumsecade ori lichele, etc, etc.
     Copilăria să le fie fericită, la toți copii și binele în față mereu! Că nu-i totul roz, se poate. Dar să fiți cît mai demni și responsabili, cătînd și să nu vă lăsați duși de nas de nedreptatea lumii actuale și dintotdeuna. Făceți absolut tot posibilul, că puteți și fiți cu capul pe umeri, nu-i pierdeți de mici. Dați-le șansa de a fi oameni adevărați, poate cum  nu ați fost voi mereu.
    Îndreptați-vă prin ei, pentru a fi cum trebuie în fața SA și a lumii adevărate.
    Că numai geniul pătrunzător răzbate pînă pe culmi. Iar netrebnicii nu, și fără îndreptare, nu au valoare umană adevărată oriunde. Că se pot reabilita toate negativele existențe, prin reeducare și voință în timp. Dar mai bine-i în dimineața vieții!

Îndreptarea

   Întradevăr să conştientizezi greşeala ce o faci, e mare realizare, să ştii că nu eşti drept într-o acţiune ce ai înfăptuit-o, că ai greşit, şi să cauţi să o îndrepţi, e ceva corect şi înălţător.
   Dar să previi acele greşeli să nu le mai faci ar fi de dorit şi atunci e cel mai bine şi să cauţi să te menţii la acel nivel de corectitudine autoinpusă, asta înseamnă îndreptarea.
   Mai bine spus începutul îndreptării pe toate planurile existenţei tale complexe, ca la fiecare. Bunul simţ joacă un rol hotărîtor  să ţi-l inpui, dar să nu exagerezi cu tine.
   Să nu cauţi să duci autoînfrînarea la extreme, "nu strică puţină îngăduinţă faţă de tine însuţi, oarecare zîmbet şi modestie.Nu te lua prea în serios şi în sublim. Nu te grăbi să admiţi că eşti o făptură cu totul exepţională, a iadului şi a răului "N.Steinhardt .Deci echilibru în toate.
   Viciul admiră virtutea, dar virtutea presupune înfrînarea, deci avem porniri nesănătoase în firea noastră, ce prin educaţie în timp, şi cu voinţă le dominăm cumva, dar să ne ferim pînă ne obişnuim cu binele, să mai avem de-a face cu ispite nepotrivite.
   Toată viaţa e o luptă cu sinele nostru, tindem spre împliniri extreme, dar nu obţinem decît specializări foarte înguste ale domeniilor dorite, din vina intinctelor şi inconştientului, ce înving puritatea omului nou în lume.
   Îndreptarea e primul pas spre cunoaşterea ta, care pe EL îL ineresează, şi se poate să urmeze de doreşti să-L ştii măcar cît mai bine posibil, să-L respecţi, şi de se poate să-L crezi.
   E intrarea ta într-o lume nouă, a comuniunii cu EL, va fi împămîntenirea raiului în tine şi cu tine permanent cît vei dori în comuniune cu EL.