2757.E o ardoare a omului de cînd lumea

  Că ținem ca la o comoară la ceva anumea, ce ne împlinește, speranțe de mai bine. Și de reușite, de realizări în ceva ce alții au eșuat, ori nu li s-a dat voie. Doar EL știind adevărul și poate cel interesat, vădit aplecat înspre acea cunoaștere deplină. Acolo, se zice, ți-i inima, toată nădejdea, chiar de ai necazuri, le înghiți. Suporți așa în tine, mai chițcăi, cît să nu se zică că chiar ai murit.
  E o ardoare de cînd lumea a omului, de a se realiza și cu EL și noi, cum va fi. Vom afla cînd  va fi posibilă, cine știe?  Între gîndiri umane și CER-ești, ce nu-s pe aceiași lungime de undă de milenii multe. Omul azvîrlit prin lume să se învețe și cunoască ce trebuie, în progres, oarecum și cu EL.
  Chiar de-i departe unul de altul, EL pe noi ne știe cu de-amănuntul, are mijloacele necesare. Informării corecte, instantanee și analizei la rece, discretă și amplă, dintotdeauna. Noi de EL așa vag cît ne mai parvine și aproximări și greșeli cît încape, ce le mai credem. Vai de steaua noastră!

1695.Baza vieții-i pusă de voi din temelia existenței

   Cînd sîntem părinți, ori ne ocupăm de educarea copiilor în general. Trebuie neapărat să fim cum trebuie, conștienți de imensa răspundere ce ne revine. Și să-i privim ca pe o comoară în dezgropare din necunoaștere. Curățind-o atent de rămășițile animalității, pornirilor imorale și nedrepte în general. De răutate și urîțirea gîndirii, ci doar binele și utilul și tot ce e frumos și desăvîrșit.
   Cît despre EL, să-L căutăm noi inșine, corecți informați și sinceri în fața SA mereu. Și pe urmă să li-L descriem, îmbiindu-i să-L știe și vor hotărî singuri maturi. Cu Baza vieții-i pusă de voi din temelia existenței. Dar să fie cum e dorința SA și-n fața noastră, viitorii oameni ce-i formați. Că-n fața Sa cît veți exista răspundeți clar de ei, părinți! Că de nu vă achitați corect de îndatoriri, pot fi buni ori răi, oameni adevărați ori mișei, cumsecade ori lichele, etc, etc.
     Copilăria să le fie fericită, la toți copii și binele în față mereu! Că nu-i totul roz, se poate. Dar să fiți cît mai demni și responsabili, cătînd și să nu vă lăsați duși de nas de nedreptatea lumii actuale și dintotdeuna. Făceți absolut tot posibilul, că puteți și fiți cu capul pe umeri, nu-i pierdeți de mici. Dați-le șansa de a fi oameni adevărați, poate cum  nu ați fost voi mereu.
    Îndreptați-vă prin ei, pentru a fi cum trebuie în fața SA și a lumii adevărate.
    Că numai geniul pătrunzător răzbate pînă pe culmi. Iar netrebnicii nu, și fără îndreptare, nu au valoare umană adevărată oriunde. Că se pot reabilita toate negativele existențe, prin reeducare și voință în timp. Dar mai bine-i în dimineața vieții!