3898...Să ne facem parte la bine prin bine

  Sînt diferite abordări, siliți fiind de cum sîntem de buni, morali și cu EL în față. Și ne dă și libertate de ținem neapărat la ea așa tare, dar o libertate în nenorocire. Nemulțumitoare, liberi și fără a putea și trăi cum trebuie, ci-n lipsuri și nevoi. De tot felul, de nu ne putem numi liberi și nici bucura de am vrea de acea libertate. Ce-i oarecum reală, o simțim dar cum ziceam, în nenorocire nu ne bucurăm de libertate.
  Ni se demonstrează că fără a ține cont cum trebuie de EL și cerințele SALE, e în zadar. Orice năzuim și, și obținem dar nu ne folosește, credința ne la locul ei, ci-n deriva neputinței. E o nedreptate ce ni-o săvîrșim nouă înșine cu consecințe imediate. Într-o viață de izbeliște, nemernică, de ne dorit, dar ne fiind cum trebuie asta e.
  Să desființăm nenorocirea nu libertatea, dar să ne facem parte la bine prin bine cu EL alăturea.

2757.E o ardoare a omului de cînd lumea

  Că ținem ca la o comoară la ceva anumea, ce ne împlinește, speranțe de mai bine. Și de reușite, de realizări în ceva ce alții au eșuat, ori nu li s-a dat voie. Doar EL știind adevărul și poate cel interesat, vădit aplecat înspre acea cunoaștere deplină. Acolo, se zice, ți-i inima, toată nădejdea, chiar de ai necazuri, le înghiți. Suporți așa în tine, mai chițcăi, cît să nu se zică că chiar ai murit.
  E o ardoare de cînd lumea a omului, de a se realiza și cu EL și noi, cum va fi. Vom afla cînd  va fi posibilă, cine știe?  Între gîndiri umane și CER-ești, ce nu-s pe aceiași lungime de undă de milenii multe. Omul azvîrlit prin lume să se învețe și cunoască ce trebuie, în progres, oarecum și cu EL.
  Chiar de-i departe unul de altul, EL pe noi ne știe cu de-amănuntul, are mijloacele necesare. Informării corecte, instantanee și analizei la rece, discretă și amplă, dintotdeauna. Noi de EL așa vag cît ne mai parvine și aproximări și greșeli cît încape, ce le mai credem. Vai de steaua noastră!

2500.Abținerea de la rele și urîte, înfruntîndu-le

   Ne opunem mizeriilor înconjurătoare, mai cu deosebire cele omenești, de care ținem. Stricînd și naturii fața și sensul, prin felul nostru nedrept de a exista între noi și-n fața LUI. Opunerea-i, prin abținere de la rele și urîte, izolîndu-ne de fărădelegea lumii. Și prin curajul de a înfrunta cît putem realitatea hîdă a lumescului ce ne tot agresează.
  Și prin bună dispoziție, neimplicare, haz de necaz în ultimă instanță. Combătînd în viața noastră familială și de societate, micimea și nefirescul existenței nedrepte LUI și nouă. Nu descurcîndu-ne, ci cu spirit drept, corect, cu bun-simț între oameni. Contrînd șmecheria, delăsarea, imoralitatea și iresponsabilitatea nefirească omului de alăturea.
  Bucurîndu-ne de bucuria altora, cu adevărat, consolidînd-o și buni să fim, lăsînd răutatea și urîtele purtări pentru totdeauna. Schimbați în noi și lîngă noi să fim cum ne dorește EL și să-L aflăm cît putem mai bine.

2033.Să ne ferim un timp de influiențele nedrepte

   De sîntem îndreptați, moralizați, cu bun-simț în noi, un timp forțîndu-ne. Chiar de nu ni-i firea, pînă ne obișnuim și o vreme să ne muncin a nu mai greși defel. Sigur de ținem să nu ne mai greșim unul altuia în mod intenționat, ci doar binele. Vom reuși și să ne ferim un timp de acele influiențe nedrepte, ce-s pretutindeni. Căutînd să-I fim în fața LUI și a oamenilor cît mai acătării.Nu ne obligă nimeni să greșim, de noi înșine știm ce vrem și nu ne luăm după porniri. Lăuntrice rele și urîte, ce mai repede ca binele ne sar la îndemînă să le facem. Atunci înfrînarea, amînarea o vreme, pînă trece, luîndu-ne cu alte gînduri și treburi. Pînă ne obișnuim și ne va fi tot mai ușor, pînă biruim toate cele nedrepte.
   E semeață realizarea binelui și înfrîngerea pornirilor rele, semețirea aceasta. Să nu ne îngîmfe, de să nu ne mai ajungă nimeni la nas, că-i pierdere totală de timp. Ne realizînd decît un rău prin altul, nici între oameni și nici în fața SA nu am progresa.