3110. Ce-i ne afișată ca lege, morala, dar se știe de respectat dintotdeauna în societatea umană

  Sînt oameni și oameni, unii în caz de eșecuri repetate, ajung să se urască pe ei însăși. Nu sînt în stare de multe dorite și nu sînt în stare de mai mult, că așa-i firea. Și ajung în timp nu mulțumiți cum sînt așa dați, ci invidioși și furioși pe ei singuri. Disprețuindu-se și chiar de nu se echilibrează cumva, din așa neputință să se nenorocească. Prin cîte procedee nedrepte, ale nelegiuirii înfăptuiri semețe, urîte și rele.
  Alții din contra, c-un amor-propriu prea dezvoltat, accentuîndu-și tendința de a se zeifica. Conteplîndu-și ființarea prea deosebit, auto-înălțîndu-se singuri în proprii ochi. Căderea-i pe măsură, îngînfaților fără bun-simț și bună creștere, o iau în barbă. La o adică, nimica nu scapă scadenței timpului ce se împlinește cu răsplata cuvenită.
  Și una și alta tendințe extreme, exagerări ce nu duc la nimica bun din lipsa educației. A cumsecădeniei înfăptuite, omenește, de demnitatea cerută fiecăruia în lume. Ce-i ne afișată ca lege, morala, dar se știe de respectat dintotdeauna în societatea umană.

2494.Să reînodăm ruptele legături, nu-s capetele

  ÎL știm din firea neamului, că-I pe acolo oarecum, nu-L știm precis, că-i timp îndelungat. De cînd ne-am zburătăcit prin lume unii de alții și de EL, nu chiar toți, doar majoritatea. Încercînd să reînodăm ruptele legături nu-i găsim capetele la vedere, ci cine știe unde? Și fără îndrumarea corectă, și fără curaj, nu riscăm la nimereală și-I greșim și ulterior părăsiți plătim.
  Cam știm cîte ceva despre EL, oarecum din vechime și ceea ce se mai aude în prezent. Dar atîta rămîne, o informație căreia nu-i găsim utilizare, o oarecare. Nu știm că-I Esențiala în viața asta dată de EL nouă pe Pămînt, să-L știm, ca Singurul Ce Contează. Restu-s baliverne și timp și spațiu irosit, că-I greu, că-I înfricoșător și cîte și mai cîte.
  O fi dar de stați ca brînza-n plăcintă și vă prăjește de vă zboară fulgii în neștire, e bine? Nu, sigur nu! Dezmeticiți-vă măcar cu încetul, că nu-i încă foc, cine știe ce va fi cînd EL va lua hotărîrea și voi pînă vă veți dumiri? Poate iar aveți nevoie de timp suplimentar și nu-i. Doar EL știind.

2405.Cumsecade și cu dreptate conlucrînd întruna

  Chiar de am vrea nu putem fi nepăsători prin viață, așa ni-i firea de oameni. Demni și buni între noi să fim cumsecade și cu dreptate conlucrînd întruna. Că mai obosim și ne plictisim uneori e firesc și asta, viața ne încearcă, dar vin bucuriile. Trăirile adevărate pline de miezul simțirilor omenești curate, clare de bine și util. Nouă și altora, mulțumindu-ne parcă mai mult fiind darnici și cu încredere în oameni.
  Ne surprinde plăcut inteligența discretă, remarcată parcă din întîmplare. Deosebit de interesantă pare, cînd nu-i țipătoare în cale să dăm fără ocol de ea. Așa-i și cu EL, E discret în viața noastră nu-i în cărare, dai cînd nu te aștepți. Și-i de folos mai mult decît poți crede, că de regulă nu-L credem. Ni se pare de prisos, tot amintit de unii și alții cu ostentație, agresivă, de ajungem să nu-L mai vrem.
  Parcă avem de ales, sîntem naivi, așa am fost lăsați de EL să fim, departe de EL. Ne știindu-L mai defel, confundîndu-L prin nedreptatea ce ni s-o făcut cu cîți neaveniți. Necurați și morți de-a binelea fără nici o hasnă pentru cel ce are nevoie cumva.

2325.Nu-L știm Cine E și de ce trebuie să-L știm?

  Că EL nu ne osîndește, ci ne are în grijă CER-ească, că nu-i știm rostul și firea. Asta e și-i greu cu așa înstrăinări toate fără EL și noi nu cum trebuim a fi între noi și-n fața LUI. Astfel nu-L mai știm Cine E și de ce trebuie să-L știm, cu ce ocazie? Nu de florile mărului, E Singurul din CER ce ne are în răspundere, noi cei vii de pe Pămînt. Cît sîntem vii trebuie EL să ne scoată la limanul programat SUS. În vederea continuării unor demersuri utile în continuare nouă și LUI.
  Vom vedea ce-i atunci cînd vom fi cum trebuie noi și știindu-L corect pe EL. Am ajuns în dreptul unor schimbări posibile, pe scara vremii noastre. Doar să ne venim în fire ca oameni cum trebuie între noi și-n fața SA. Că situația o cam ajuns cînd nu mai e de șagă și ne trebuie schimbarea utilă nouă. Să n-o mai scăldăm ca la Ploiești, că-i una că-i alta, ci demni oameni să ajungem a fi cu adevărat.
  Ne lăsăm de matrapazlîcurile astea nedemne de noi oamenii oarecum ai SĂI. Că asta sîntem în ochii CER-ului, că nu sîntem încă conștienți, o fi, dar ne va trece. Cînd EL va hotărî dezmeticirea noastră cum trebuie în întreaga lume umană.

2033.Să ne ferim un timp de influiențele nedrepte

   De sîntem îndreptați, moralizați, cu bun-simț în noi, un timp forțîndu-ne. Chiar de nu ni-i firea, pînă ne obișnuim și o vreme să ne muncin a nu mai greși defel. Sigur de ținem să nu ne mai greșim unul altuia în mod intenționat, ci doar binele. Vom reuși și să ne ferim un timp de acele influiențe nedrepte, ce-s pretutindeni. Căutînd să-I fim în fața LUI și a oamenilor cît mai acătării.Nu ne obligă nimeni să greșim, de noi înșine știm ce vrem și nu ne luăm după porniri. Lăuntrice rele și urîte, ce mai repede ca binele ne sar la îndemînă să le facem. Atunci înfrînarea, amînarea o vreme, pînă trece, luîndu-ne cu alte gînduri și treburi. Pînă ne obișnuim și ne va fi tot mai ușor, pînă biruim toate cele nedrepte.
   E semeață realizarea binelui și înfrîngerea pornirilor rele, semețirea aceasta. Să nu ne îngîmfe, de să nu ne mai ajungă nimeni la nas, că-i pierdere totală de timp. Ne realizînd decît un rău prin altul, nici între oameni și nici în fața SA nu am progresa.

Curajul

   Zicală asiatică : moartea e uşa vieţii. N. Steinhardt : Istoria este a celor ce au ştiut să moară ori să nu le fie teamă-fizic- de perspectiva ei
   Curajul e o componentă deosebită a unora desăvîrşiţi în a înfrunta firea proprie pentru a se dedica în timp schimbării felului instinctual de a fi, şi aş învinge animalitatea înăscută, schimbîndu-se în bine.
   Determinarea de aş croi o viaţă fericită, printr-o luptă cu potrivnica existenţă, în concordanţă cu o mobilizate pentru aş atige scopul.
   De asemenea imorali înrăiţi neschimbaţi o peroiadă, cutaeză în timp cu o voinţă deosebită să o rupă cu deochiata existenţă siliţi de un ţel înalt moralizator.
   Exemplele acestea există în viaţă le întîlnim nu la fiecare pas, dar sînt, se pot observa şi înving cu curaj firea lor rea, viaţa chiar, împotrivirea societăţii, şi-s exemple deosebite de urmat cu curaj.