4092...Cînd nevoiți vom putea conlucra cumsecade.

  Ne avînd încotro de o vreme, încă din vechime omenirea căutînd să-și priceapă rostul. Nu-i era chip cu aflarea LUI, ascuns odinioară și a rar zărit printre nedumeriri. Care mai de care mai promițătoare în timp aflînd că-s tot neputințe dar cu ștaif. Minciuni mai elaborate, făloase că prostia de nu-i și fudulă nu-i destulă.
  Azi și mai și aflarea LUI e strașnic dosită de acei nevolnici și șmecheriți netrebnici. Astfel că-s nevoiți majoritatea la greșeli cu toptanul și EL tot nevoit să ne tot altoiască. Că se zice de neisprăviți că-I iubire și dragoste, poate chiară și amor ghebos. Cu EL e greu de conlucrat de nu-I ești pe lungimea de undă, dedicat trup și suflet.
  Sîntem și noi și EL în așteptări de vremuri mai prielnice cînd nevoiți vom putea conlucra cumsecade.

2367.Că-i moartea ceva bun, firesc, normal, aiureli!

  Da e un lucru foarte serios să mori, trăsnăi de nedrepți neîmpliniți. Ne pricepînd viața, omul și rostul său în lume, unii își dau cu părerea. Că-i moartea ceva bun, firesc, normal de cumsecade, aiureli. Numai de ești om adevărat și-n fața LUI cum trebuie, duci o viață mulțumit îndestulat. De zile și împlinit tu și familia ta, unii citind de acestea, nu le cred posibile.
  Și totuși așa ne dorește EL la toți să fim și să ajungem pînă la adînci bătrîneți, la 120 de ani. Cum s-o hotărît în străvechime încă de atunci, dar mereu am fost neputincioși. Între oameni și-n fața LUI și am fost împiedicați de EL și-n continuare la fel. De nu ne vine mintea la cap, cum EL ne dorește să-i fim cu adevărat.
  Unii dezorientați de atîta nedreptate și spirituală în special, îL caută de unii singuri. Dar nu-s cum trebuie și EL, nu-i lasă calea s-o găsească și rămîn. Liberi-cugetători, nehotărîți, nici în car nici în căruță și totuși reușesc mai bine. Ca-n religiile ancorate contra LUI pe față, crezînd în necurații morți vechi. Deci acești căutători de sînt oameni corecți, o duc mai bine ca angajații în cîte credințe nedrepte LUI și nouă.

2325.Nu-L știm Cine E și de ce trebuie să-L știm?

  Că EL nu ne osîndește, ci ne are în grijă CER-ească, că nu-i știm rostul și firea. Asta e și-i greu cu așa înstrăinări toate fără EL și noi nu cum trebuim a fi între noi și-n fața LUI. Astfel nu-L mai știm Cine E și de ce trebuie să-L știm, cu ce ocazie? Nu de florile mărului, E Singurul din CER ce ne are în răspundere, noi cei vii de pe Pămînt. Cît sîntem vii trebuie EL să ne scoată la limanul programat SUS. În vederea continuării unor demersuri utile în continuare nouă și LUI.
  Vom vedea ce-i atunci cînd vom fi cum trebuie noi și știindu-L corect pe EL. Am ajuns în dreptul unor schimbări posibile, pe scara vremii noastre. Doar să ne venim în fire ca oameni cum trebuie între noi și-n fața SA. Că situația o cam ajuns cînd nu mai e de șagă și ne trebuie schimbarea utilă nouă. Să n-o mai scăldăm ca la Ploiești, că-i una că-i alta, ci demni oameni să ajungem a fi cu adevărat.
  Ne lăsăm de matrapazlîcurile astea nedemne de noi oamenii oarecum ai SĂI. Că asta sîntem în ochii CER-ului, că nu sîntem încă conștienți, o fi, dar ne va trece. Cînd EL va hotărî dezmeticirea noastră cum trebuie în întreaga lume umană.

1810.Rămînem singuri în coordonate reci, străine

   Cînd pierim nedrepții din viață, încet cu mari regrete, nepricepînd lumea. Rostul nostru de aicea, înspre bine și al realității SALE. Ne topim încet din lume și ea în ceață se îndepărtează tot mereu, pînă dispare. Cu toții și rămînem singuri să ne regăsim în alte coordonate reci, străine și total noi și necunoscute. Noi nepregătiții din viață cu așa existență, că n-am fost cum trebuia, plătind încă.
   Nimeni nu ne însoțește, chiar și prietenii cei mai intimi rămîn, lăsîndu-i între vii în neștirea lor. Nici dragostea nu ne mai leagă, despărțindu-ne rece și stranie o ceva nedefinit. Consider că-i neștiința SA, ca și a noastră cînd am fost ca ei. Mai nimic bun nu se prinde de apucăturile noastre, ci hîda nedreptate. Ce ne ține departe de cum ne vrea, EL Singurul de SUS de luat în seamă și nu-I.
   Că ce se petrece în societatea umană, îi E tributară doar LUI, dar nu se recunoaște. Și plătim inși și familii și societăți și popoare și continente și lumea oamenilor. Și nu numai cînd vine timpul scadenței din urmă. Păcat că prostiei umane nu i-o pus stavilă ci doar destoiniciei între oameni. Și ne tot afundăm în mocirla nedorită și așa de comună nedreptății omenești.
   Nedreptatea ca nedreptatea, dar credința doar în EL ne va mai da speranțe de a fi. Și în acest secol XXI, cum ni s-o prezis și nu-i greșit dar încă nu se cunoaște, vreo mișcare corectă.