4092...Cînd nevoiți vom putea conlucra cumsecade.

  Ne avînd încotro de o vreme, încă din vechime omenirea căutînd să-și priceapă rostul. Nu-i era chip cu aflarea LUI, ascuns odinioară și a rar zărit printre nedumeriri. Care mai de care mai promițătoare în timp aflînd că-s tot neputințe dar cu ștaif. Minciuni mai elaborate, făloase că prostia de nu-i și fudulă nu-i destulă.
  Azi și mai și aflarea LUI e strașnic dosită de acei nevolnici și șmecheriți netrebnici. Astfel că-s nevoiți majoritatea la greșeli cu toptanul și EL tot nevoit să ne tot altoiască. Că se zice de neisprăviți că-I iubire și dragoste, poate chiară și amor ghebos. Cu EL e greu de conlucrat de nu-I ești pe lungimea de undă, dedicat trup și suflet.
  Sîntem și noi și EL în așteptări de vremuri mai prielnice cînd nevoiți vom putea conlucra cumsecade.

3496..Semeață-i astfel de viață și greu de atins și ținut, doar cu EL

  Să nu ne cramponăm necondiționat de viață, ci s-o simțim cum ni-i dată a o avea. Și să ne facem datoria de a fi oameni corecți, muncind pentru acesta și aflarea LUI. Și acesta-i chiar o condiție strașnică de a o îndeplini cît mai acătării cu firea ta. Împlinindu-te, simțind asta și mulțumit, mai e de îmbunătățit ca om între oameni corect și demn.
  Astfel tu și ai tăi ținînd legătura cu EL, simțită o afli în vreme de vrei neapărat. Împlinindu-te cu apropiații dezmeticiți cu adevărat, nu oricum ci depărtîndu-ne de lumesc. De nedreptatea și nelegiuirea societății în derută nedreaptă pe Pămînt. Moralizîndu-ne și cu binele în față conviețuind, semeață-i o astfel de viață. Și greu de atins și mai ales de menținut, cu EL totuși nu-i imposibilă de ești receptiv la EL.

1675.Moartea e-o amenințare la adresa nedrepților

   De ești cum trebuie nu plătești nimic, decît rămîe preocuparea de a fi cum e nevoie. Îndreptat în bine și știindu-L. Ești liber să fii normal moralizat între oamenii societății, preocupat de-o viață corectă și de aflarea LUI. Că-i cam greu încă în nedreptatea asta permanentă în lume acuma, ce-i de schimbat să ne fie bine.
   Moartea e-o amenințare la adresa nedrepților LUI și nouă, pînă se vor dezmetici să fie cum trebuie. La fel și părăsiți, suferința e o atenționare să-și vie în fire lumea îndreptîndu-se, cum se dorește SUS. Și să răzbată căutîndu-L cu adevărat cum E corect.
   De regulă e greu să ne învingem condiția umană, cu căderile și viciile fiecăruia. Dar cu atît mai meritorie e realizarea aceluia, ce se ridică peste ceea ce e normal. Demostrînd înfăptuiri demne și înălțătoare, ce și pe alți-i schimbă în bine și util vieții. Și nu-i corect să-i căutăm nod în papură, doar pentru că-i om ca și noi. Ci să-i mulțumim c-o reușit să fie un exemplu de urmat, să nu fim invidioși.
   Nedreptatea din lume nu se înlătură cu bunăvoință și toleranță, ci cu hotărîre dreaptă în schimbarea necesară aflării SALE, îndreptați fiind. Cum ni se cere de SUS și respectîndu-L ferm și clar în demersurile unei vieți în aflare corectă LUI și nouă.
   Trecutul să-l avem în vedere pentru prezentul în desfășurare, preocupîndu-ne doar de acuma. Și viitorul să Il lăsăm LUI să ni-l facă cum trebuie că și așa nu ne pricepem defel.
   Doar rudele au dezlegare de SUS să-și facă timp și treabă cînd le dispare careva din familie. Necurățenia ceilalți n-o pot justfica și nu au voie de la EL, ci să ție distanța cerută. Mortul e necurat și nu avem voie să-l atingem, decît în anumite condiții cerute ferm de EL și atît. Că noi avem niște obicee ce-L sfidează, trebuiesc schimbate în timp cum trebuie în fața SA doar.