2401.Lucrurile li se par complicate canaliilor

  În nedreptatea asta organizată în societate, conduc canaliile cu ale lor existențe ne complicate. Răutate, prostie, șmecherie, urîțenie, lene și fărădelegea îi conduce. Lucrurile li se par complicate, ca-n povestea leneșului, de pot ușor înșela pe un fraier, bine. De nu, nu-s în stare de nimic bun și util, de frumos nici vorbă. Ci doar netrebnicia li-i viața, visul e să prostească lumea, s-o fenteze, nimic bun în ei nu găsești, rateuri umane.
  Cînd le vine rîndul, pier fără urmă parcă nici nu au fost, ne înțelegînd nimic din viața adevărată. Nu a avut nimic lumea de pierdut, niște netrebnici mai puțin, cu ceva poate lumea mai bună.
  Unii cu ceva minte dar nu suficientă cîtă și-ar dori nu răzbesc în viață. Și caută să se descurce, să profite de cîte nu li-s pe măsură,  dar se adaptează din mersul. De obicei al netrebniciilor, stricîndu-și și acea fărîmă de omenie și lucru bun. Cît puteau și ei limitații cu privirea prea sus, hapsînii pe ne merit și ei plătesc.

1754.L-o luat c-o platformă de foc în CER

   Sf. prooroc Ilie e un exemplu venerat încă în lume, legenda sa fiind cunoscută și îmbunătățită. Intoleranță față de răutăți, prostie, nebunie și-n general față de nedreptatea arătată LUI și între oameni. Asta-i era deviza cît o fost pe Pămînt, fiind cunoscut așa printre oameni vremii. L-o luat c-o platformă de foc în CER, și-L slujește poate la fel ca pe Pămînt nediscriminatoriu.
   Măcat parțial ca Sf. Ilie  să ne vedem de calea prin lumea dată și să nu ne înjosim defel niciodată. Ci mîndri să privim înspre dreptate și morala din noi perfecționîndu-le mereu. În cunoașterea SA, ce nu-i în lume încă și să ne îndreptăm nu de-a valma, că-I ratăm calea ci ponderați. Și fără tăgadă, ci încăpăținați în bine și util și altora.
   Să fim bănuiți că avem duh, decît netrebnicia actuală ce-o molipsit lumea hîdă, mai ales la noi. Ce eram o oază de toleranță și bine primire, cumsecădenie și bucurie pe față și la grămadă, că-i mai împlinită. Prin contribuția fiecăruia în parte, uitînd de necazuri și poate altă aflare ia în calcul. În continuare schimbîndu-și traseul, revenind la matca facerii dintîi.
   Mila să n-o uităm nicicînd, să facă parte din arsenalul nostru de învingere a nedreptății lumii. Revenindu-ne să fim măcar parțial cît EL cu noi, de sîntem cît de cît cum trebuie. Îndelungrăbdătorul nostru EL, ce ne așteaptă de cînd lumea să nu-L mai supărăm, ci mulțumi.

1695.Baza vieții-i pusă de voi din temelia existenței

   Cînd sîntem părinți, ori ne ocupăm de educarea copiilor în general. Trebuie neapărat să fim cum trebuie, conștienți de imensa răspundere ce ne revine. Și să-i privim ca pe o comoară în dezgropare din necunoaștere. Curățind-o atent de rămășițile animalității, pornirilor imorale și nedrepte în general. De răutate și urîțirea gîndirii, ci doar binele și utilul și tot ce e frumos și desăvîrșit.
   Cît despre EL, să-L căutăm noi inșine, corecți informați și sinceri în fața SA mereu. Și pe urmă să li-L descriem, îmbiindu-i să-L știe și vor hotărî singuri maturi. Cu Baza vieții-i pusă de voi din temelia existenței. Dar să fie cum e dorința SA și-n fața noastră, viitorii oameni ce-i formați. Că-n fața Sa cît veți exista răspundeți clar de ei, părinți! Că de nu vă achitați corect de îndatoriri, pot fi buni ori răi, oameni adevărați ori mișei, cumsecade ori lichele, etc, etc.
     Copilăria să le fie fericită, la toți copii și binele în față mereu! Că nu-i totul roz, se poate. Dar să fiți cît mai demni și responsabili, cătînd și să nu vă lăsați duși de nas de nedreptatea lumii actuale și dintotdeuna. Făceți absolut tot posibilul, că puteți și fiți cu capul pe umeri, nu-i pierdeți de mici. Dați-le șansa de a fi oameni adevărați, poate cum  nu ați fost voi mereu.
    Îndreptați-vă prin ei, pentru a fi cum trebuie în fața SA și a lumii adevărate.
    Că numai geniul pătrunzător răzbate pînă pe culmi. Iar netrebnicii nu, și fără îndreptare, nu au valoare umană adevărată oriunde. Că se pot reabilita toate negativele existențe, prin reeducare și voință în timp. Dar mai bine-i în dimineața vieții!

1687.Durabilă de ne explicat, ce îndulcește vieți

    Misterul prieteniei îl poate simți fiecare de-i interesat. Îi dat în lume să ne întărească înspre bine, util și frumos, premărgător îndreptării cerute. Sinceritatea acelor legături dezinteresate și totuși așa de intim copleșitoare uneori. Inexplicabile între nedrepți, cu a lor răutate și lipsă de încredere contagioasă.
    Întrajutorarea dusă uneori la extrem între inși necunoscuți uneori, doar legați se pare din întîmplare. Dar nimic nu-i întîmplător ci strict programat și îndelung studiat în CER și aplicat pe Pămînt. Interese comune, preocupări diverse ce-i leagă pe viață chiar uneori. Rezistîmd timpului ce nu le erodează ca pe altele, poate mai atent instituite.
   Și dragostea e cam tot pe acolo, doar cine știe și alte subtilități simetrice ființelor. Cu aceleași lungimi de undă în comuniune aproape perfectă. Posibil de ne prevăzut și de ne împiedicat prin constrîngeri, ce-o înverșunează în timp. La fel de durabilă și de ne explicat, ce îndulcește vieți.
   Inteligența e limitată între inșii Pămîntului și fără carte unii te uimesc de sclipirea minții. Mulți din contra coboară în teluricul omenirii, prin prostie care pare fără fund.
   În privința sec.XXI de-i religios ori ba, de va dispărea ori nu omenirea doar EL știe.
    Nouă românilor nu ne slăbește spiritul critic și-n cele mai neprielnice timpuri. Ne dovedim răbdători și inventivi la necaz, haz de necaz și ne ridicăm cînd părem răpuși. Și să fim judecați după înălțările ce ne reprezintă cu adevărat nu după căderile inerente oricui.
    Ni se cere să ne purtăm cum e normal în fața SA cît trăim, pentru a spera la CER. Și să ne ferim a-I încălca poruncile date în timp. Și cu curaj să-L știm și mulțumi. Neînfricați astfel cu EL și nepăsători la nedreptatea lumii înrăite și fără EL. Pînă va hotărî EL ceva.