4112...Pînă ne vom pricepe cu vremea

  De fapt EL e mai interesat de o relație corectă cu noi, în legile SALE date nouă, ca noi. Nu-L știm mai defel, nu s-o arătat și nici acuma prea dornic să ne fie la dispoziție. Ci cu încetinitorul o vreme de încercări și tatonări, să ne vadă în noua postură. De apropiați oarecum de EL, nu vrea să întindem coarda, răbdării SALE, prea mult. E încă-i greu de aflat tot ce-I cu EL și noi în noua configurație ce se iscă cu încetul.
  Vom afla cu timpul ce și cum, nici noi pregătiți, ci mai degrabă dezinformați. Și dezinteresați, ne prezentăm oarecum nepregătiți înspre o cunoaștere reciprocă. Cînd va fi o vom întoarce-o pe toate fețele și ne vom dumiri atunci, încă mai e ceva vreme. Cred că-s eu cam grăbit, dar EL și voi nu, nu știu cum e de făcut lipitura între cele două lumii.
  Așa de interesate una de alta, dar atît de diferit de abordat și înțeles, pînă ne vom pricepe cu vremea.

1687.Durabilă de ne explicat, ce îndulcește vieți

    Misterul prieteniei îl poate simți fiecare de-i interesat. Îi dat în lume să ne întărească înspre bine, util și frumos, premărgător îndreptării cerute. Sinceritatea acelor legături dezinteresate și totuși așa de intim copleșitoare uneori. Inexplicabile între nedrepți, cu a lor răutate și lipsă de încredere contagioasă.
    Întrajutorarea dusă uneori la extrem între inși necunoscuți uneori, doar legați se pare din întîmplare. Dar nimic nu-i întîmplător ci strict programat și îndelung studiat în CER și aplicat pe Pămînt. Interese comune, preocupări diverse ce-i leagă pe viață chiar uneori. Rezistîmd timpului ce nu le erodează ca pe altele, poate mai atent instituite.
   Și dragostea e cam tot pe acolo, doar cine știe și alte subtilități simetrice ființelor. Cu aceleași lungimi de undă în comuniune aproape perfectă. Posibil de ne prevăzut și de ne împiedicat prin constrîngeri, ce-o înverșunează în timp. La fel de durabilă și de ne explicat, ce îndulcește vieți.
   Inteligența e limitată între inșii Pămîntului și fără carte unii te uimesc de sclipirea minții. Mulți din contra coboară în teluricul omenirii, prin prostie care pare fără fund.
   În privința sec.XXI de-i religios ori ba, de va dispărea ori nu omenirea doar EL știe.
    Nouă românilor nu ne slăbește spiritul critic și-n cele mai neprielnice timpuri. Ne dovedim răbdători și inventivi la necaz, haz de necaz și ne ridicăm cînd părem răpuși. Și să fim judecați după înălțările ce ne reprezintă cu adevărat nu după căderile inerente oricui.
    Ni se cere să ne purtăm cum e normal în fața SA cît trăim, pentru a spera la CER. Și să ne ferim a-I încălca poruncile date în timp. Și cu curaj să-L știm și mulțumi. Neînfricați astfel cu EL și nepăsători la nedreptatea lumii înrăite și fără EL. Pînă va hotărî EL ceva.