EL ne tot dă atenționări, scuturături, necazuri mari și mici, doar om pricepe calea. Că ni-i greșit drumul chemării SALE, ecoul necuviinței între oameni și ecoul neputinței. De a-I fi îndreptați în credința care I-o datorăm, și nu ne învrednicim defel. Încăpăținați în religiile fudule ale prostiei fără de EL și-n fărădelegea, ce-o tot plătim.
Inconștiența-i uriașă, nu-i vedem sensul SĂU Unic cu noi împreună nici în ruptul capului. Suferim, ne zbatem a pricepe tot ce ni se petrece, simțim cumva că nu-I sîntem în regulă. Dar nu luăm taurul de coarne, crezînd prea lesne că-i șut, ciut și nu-i. Dar nu-L probăm măcar cu atenția începătorului nedumerit de EL și noi, ci-i dăm înainte cu tupeu.
Supărîndu-L și mai și văzînd atîta neputință în aflarea căi bune, ci tot pe alăturea în lesnicioasa nelegiuire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu