3912...În lesnicioasa nelegiuire

  EL ne tot dă  atenționări, scuturături, necazuri mari și mici, doar om pricepe calea. Că ni-i greșit drumul chemării SALE, ecoul necuviinței între oameni și ecoul neputinței. De a-I fi îndreptați în credința care I-o datorăm, și nu ne învrednicim defel. Încăpăținați în religiile fudule ale prostiei fără de EL și-n fărădelegea, ce-o tot plătim.
  Inconștiența-i uriașă, nu-i vedem sensul SĂU Unic cu noi împreună nici în ruptul capului. Suferim, ne zbatem a pricepe tot ce ni se petrece, simțim cumva că nu-I sîntem în regulă. Dar nu luăm taurul de coarne, crezînd prea lesne că-i șut, ciut și nu-i. Dar nu-L probăm măcar cu atenția începătorului nedumerit de EL și noi, ci-i dăm înainte cu tupeu.
  Supărîndu-L și mai și văzînd atîta neputință în aflarea căi bune, ci tot pe alăturea în lesnicioasa nelegiuire.

3352.Că-n altă parte nu avem unde ne îndrepta

  Că nu în mod individual ne atenționează la cîte ne sînt necesare, a le cunoaște. Ci și-n societate aflări demne de oamenii ce sîntem dovedindu-ne capabili de omenia dată. Demonstrînd-o mereu între noi și-n fața SA, cunoscîndu-L acătării cu adevărat Cine E. Viața speciei umane în dezvoltarea preconizată cu adevărat demnă și cumsecade între noi toți.
  Că nu pricepem multe și ne nemulțumesc neajunsurile, strigînd indignați la CER. Că-n altă parte nu avem ce ne îndrepta, dar nu-I îndeplinim cerințele date, încă ne abordate corect. De noi oamenii înstrăinați de EL și îndatoririle civilizației ce ne pretindem. Și cîte aflări ce ne uimesc cînd EL ne mai înlesnește cunoașteri trebuincioase de mult tare.
  Nu frivolitățile demersurilor umane cu privire la sistemul solar, despre Divinitate ce face și cu altele ce-L privesc doar pe EL în Lumea LUI, și pe noi deloc. Ci eventuale de-s în legătură cu noi de imediată nevoie, dar nu avem acces ne meritînd.

2686.Doar să ni se dea voie de SUS și ne anihilăm

  Că-n timp EL ne atenționează în care direcție sîntem poate desăvîrșiți. În a ne face răul cel mai atroce singuri, doar să ni se dea voie de SUS și ne anihilăm. Fără urmă putem dispărea și cu ce folos SUS?! Că doar nu degeaba am fost creați, experimentați în deveniri probate și acum în desfășurare. O altă cale ce-o vom continua, la momentul ales de EL, în aflare cu timpul.
  Deci în plin carnagiu mondial, aproximativ și acuma sîntem cu două viteze în lume. Unii de nu mai știu de huzur ce să mai facă, iar alții săraci lipiți tot nu mai știu ce să mai facă. Unii hăisa, alții ceala, înhămați la o hardughie în descompunere lentă cu crize și pauze. Doar ne vom mai și dezmetici într-o realitate ce nu se dă în vileag singură.
  Ne supune EL unui tratament de revenire, de auto-revenite cînd va fi vremea. Încă nu-i, se vede treaba că mă grăbesc cumva. Trag mai pe drepta, să mai treacă vreme, că nu-s nici eu mai breaz.

1564. Nu ne prea dăm seama de EL

   Ne pregătim viața întreagă și sîntem în examen permanent în fața SA și a oamenilor. Nu ne prea dăm seama de EL în primul rînd, că ne urmărește, pas cu pas și ne mai îndrumă. Ne mai și atenționează și părăsește de-i cazul dînd liber nevoilor să ne atace. Asta în caz că nu ne îndreptăm cum vrea EL și-I întoarcem spatele, neștiindu-L corect. Lipsa Bazei SALE din lume e cauza tuturor problemelor ce le avem toți.
   Deci ne clădim ce trebuie să fim toată viața, nu numai noi ci și toți înaintașii din familie. A căror reprezentant ești în fața SA, să te afirmi în bine și util cu bun-simț. Și mai ai și responsabilitatea urmașilor tăi, copii ce trebuie să-i înveți de bine și dreptate. De nu ești responsabil, vei avea necazuri și urmașii la fel, pînă te vei îndrepta tu și ei.
   Iadul și raiul pentru tine-s aici pe Pămînt, cum îți așterni așa dormi, zi de zi, ceas de ceas. Nimic nu ți se trece cu vederea SUS, ești urmărit cu interes poate îți revii la calea corectă, ce ne-o dorește EL. Cînd îndreptat ești și liber simți că trăiești, să nu-i uiți și pe cei ce i-au uitat gustul, redă-l. Cum poți mai bine, îndrumîndu-i spre ce ai făcut și tu să fii corect în lume și în fața SA.
   EL ne ajută de-I cerem, dar și noi să punem osul la treabă, să nu așteptăm totul de-a gata. Că nu-i cum, doar de ești vreo excepție bună și desăvîrșită lăsată în lume să ne mai îndrumeze calea. În vremuri de restriște date să ne trezim la realitatea SA, de ne revenim. Și căutăm imediat îndreptarea corectă, acele necazuri se atenuiază încet, încet și dispar. Pentru noi, pentru ceilalți poate nu.
   Fataliștii cred în ursita lor, ce ți-i scris în frunte ți-i pus, dar numai EL știe ce și cum. La fiecare-i calea dată, dar cu unele amendamente proprii fiecăruia, e bună ori rea. Ori și, și, de regulă e un amestec ne decis și nu știm încotro mergem. După un timp sîntem întrebați, poate nici nu sesizăm de sîntem fără EL. Și de nu primește răspunsul dorit, în timp rezonabil doar de EL știut, ne poate părăsi la greu.